Constructia Bisericii Romano-Catolice Sf. Maria Regina Galati

Evenimente

[ info ]

Tineretul Romano-Catolic din Galati

[ info ]

Copiii Romano-Catolici din Galati

[ info ]

Biserica Romano-Catolica "Sf. Cruce" din Foltesti (Galati)

[ info ]

Carti

[ info ]

Galerie foto

. T I N E R E T .

Salutul tinerilor şi al întregii biserici din Basarabia [ ... ]

“Aşa cum Eu v-am iubit, aşa să vă iubiţi unul pe altul”

Şi cum ne-a iubit Domnul nostru Isus?

S-a născut, a slujit, a suferit, s-a jertfit.

Cum să-L iubim noi pe Dumnezeu?

A-L iubi pe Dumnezeu, a-I fi credincioşi înseamnă a-L urma pe drumul slujirii aproapelui, al dragostei chiar până la jertfă, aşa cum El a făcut-o. Acesta este şi spre binele nostru, căci e drumul spre împărăţia cerurilor.

Dumnezeu a luat trup ca noi, din iubire. După ce ne-a creat în mod atât de minunat, după ce păcatul ne-a ruinat, ne-a remodelat într-un mod şi mai minunat, prin întruparea Fiului Său.

Dumnezeu participă la suferinţa umană, din iubire.

Dacă un mădular suferă, şi celelalte mădulare ale întregului sunt afectate. Cristos se identifică pe Sine cu fiecare om: "Cine a făcut aceasta unuia dintre aceştia, Mie Mi-a făcut".

Domnul Isus ne învaţă, că ceea ce mântuieşte este fapta cea bună, slujirea aproapelui. "Nu tot cel ce-Mi zice Doamne, Doamne, va intra în împărăţia lui Dumnezeu, ci cel ce face voia Mea" : "Să iubeşti pe Dumnezeu din tot cugetul tău" şi " pe aproapele, aşa cum Eu v-am iubit".

A instituit solemn slujirea, cu prilejul spălării efective a picioarelor. A făcut-o cu răbdare, cu iubire, la toţi Apostolii.

"Să faceţi şi voi cum am făcut Eu": este un îndemn de adevărată slujire. Acest gest de slujire conţine marea taină a mântuirii noastre.

Şi ce înseamnă a sluji? Înseamnă a fi generoşi, a fi iubitori, a fi sensibili, la suferinţele aproapelui.

Dar cine este aproapele? Este Cristos, identificat cu tot omul pentru care El s-a jertfit, din care a făcut fratele Său. Dumnezeu s-a descoperit şi trăieşte printre noi, sub chipul aproapelui

Crucea este semnul iubirii lui Dumnezeu pentru noi, iar în acelaşi timp este simbolul iubirii dintre noi. Isus ne arată cum, primind crucea de bunăvoie, nu silit, ci din iubirea supremă pentru celălalt, te poţi înalţa spre desăvârşire, poţi căpăta viaţa veşnică.

Dragi tineri, nu putem trăi singuri. Numai împreună ne putem bucura, numai împreună putem fi fericiţi, numai împreună putem găsi sensul vieţii, iar acest ÎMPREUNĂ poate exista numai prin iubire. Iubirea ne uneşte făcându-ne una, aşa cum unul este Dumnezeu în Sfânta Treime.

Să urmăm deci exemplul lui Isus pe drumul slujirii aproapelui, pe drumul dragostei, chiar până la jertfă, aşa cum El a făcut-o. A-L urma înseamnă a-I fi credincioşi şi demonstrează dragostea noastră faţă de Dumnezeu. În plus, este şi spre binele nostru, căci e drumul spre împărăţia cerurilor.

Nu trebuie să facem fapte măreţe. Trebuie doar să iubim şi restul vine de la sine. Putem începe cu cei din familia noastră, cu colegii de la şcoală sau de la locul de muncă.

CRISTOS A ÎNVIAT !

ÎN LUMINA ÎNVIERII LUI CRISTOS

Lumina iubirii lui Cristos cel Înviat este aceea, care a deschis ochii Sfântului Augustin, ea este aceea care l-a făcut să întâlnească „frumuseţea veche şi mereu nouă”, singura în care îşi găseşte pace inima omului.

Recenta vizită a Sfântului Părinte Papa la mormântul Sf. Augustin, se constituie într-un omagiu al întregii Biserici catolice, adus unuia dintre cei mai mari „părinţi” ai săi, în preajma comemorării zilei convertirii sale, la vârsta deplinei maturităţii, a celor 33 de ani de viaţă „mondenă”, prin botezul său de la 25 aprilie, chiar în noaptea de Paşti, în urmă cu exact 1620 de ani. Este expresia consideraţiei actualului Pontif, al legăturii strânse care îl uneşte pe Întâiul nostru păstor, de marele Doctor al Bisericii Universale, „Doctor gratiae” - „Doctor al harului”.

Pelegrinajul papal a urmărit să evidenţieze, în acest timp al luminii pascale, drumul convertirii unui tânăr al timpului său, care, deşi trăind la fel ca şi ceilalţi tineri ai vremii, era permanent frământat de rostul omului în această viaţă, căutând asiduu Adevărul. La fel ca mulţi tineri de astăzi, credea în existenţa lui Dumnezeu, dar ştiinţele metafizicii nu-l ajutau să ajungă la deplina înţelegere a tainei divinităţii. „Numai în credinţa Bisericii a aflat apoi adevărul esenţial: Cuvântul, Logos-ul, s-a făcut trup!”, arăta cu acest prilej Papa. Şi acesta continua, observând calea vieţii marelui sfânt, trei etape ale convertirii: 1.Umilinţei întrupării lui Dumnezeu, trebuie să-i corespundă umilinţa credinţei noastre, trăirea în comuniune concretă cu Dumnezeu cel Viu, care trăieşte în Biserica Sa; 2.Urmează apoi viaţa în Cristos şi cu Cristos, depăşind faza contemplativă: Evanghelia tradusă în limbajul vieţii cotidiene şi în suferinţele ei şi, în sfârşit 3. „Să ne facem asemenea lui Cristos, în măsura cea mai mare posibilă, atunci când devenim ca El, persoane de milostivire!”, aşa cum ne învaţă însuşi Sfântul.

Iubirea pentru Cristos, a dat viaţă parcursului existenţial şi intelectual al lui Augustin, după cum mărturiseşte în vestitele sale „Confesiuni”, ce relevează interacţiunea rodnică dintre cultura însuşită şi credinţa dobândită, dintre „fides et ratio”. Prima enciclică a actualului Papă, „Deus caritas est”, cuprinde tocmai acest mesaj esenţial, întrupat de Isus: Dumnezeu este iubire! A-l sluji pe Cristos, este înainte de toate o problemă de iubire.

Propunând tinerilor în special, pe Sfântul Augustin, ca model de convertire valabil şi pentru timpurile noastre, Sf. Părinte a încheiat vizita sa pastorală, cu următorul îndemn: „În acest ceas, să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru marea lumină, ce radiază din înţelepciunea şi umilinţa Sf. Augustin şi să ne rugăm Domnului, ca să ne dea convertirea necesară zi de zi şi să ne conducă astfel la viaţa adevărată!”

CRISTOS A ÎNVIAT !

Sa-L adoram pe Isus impreuna cu Sfantul Francisc

Cântec: Ce plăcut e Doamne Sfinte ca în faţa Ta să stăm

Isuse, prezent în preasfântul Sacrament, noi astăzi venim în faţa Ta pentru a te adora, pentru a învăţa, pentru a ne schimba şi a deveni asemenea Ţie. Astăzi, noi dorim să contemplăm simplitatea Ta şi s-o adorăm. Deşi ai creat cerurile şi fiecare lucru în parte, eşti atotputernic şi atotştiutor şi atât de mare încât mintea noastră nu poate să Te cuprindă, totuşi eşti simplu: te-ai născut simplu, într-un grajd, ai crescut ca un om simplu, ai folosit vorbe simple în predicile Tale, chiar şi minunile Tale le-ai săvârşit pentru noi cu atâta simplitate. Toată viaţa Ta aici pe pământ a fost o carte care a vorbit despre simplitate. După ce ai plecat de la noi la Tatăl, ai rămas printre noi tot în simplitate. Şi pentru aceasta ai ales un mijloc foarte simplu: pâinea şi vinul, pe care prin preoţi le transformi în trupul şi sângele Tău. Locul tău Isuse este în simplitate.

Isuse, noi am fost creaţi de Tine simpli: un copil, când se naşte, este simplu, nevinovat. Noi am acceptat păcatul în viaţa noastră am devenit complicaţi: am distrus armonia din noi, dintre noi şi Tine, dintre noi şi ceilalţi.

Astăzi Doamne, vrem să învăţăm de la Tine simplitatea. Trimite-ni-l, te rugăm, pe Duhul Sfânt pentru a trezi în noi dorinţa de a deveni simpli.

Tu ne-ai spus că „Dacă nu devenim simpli asemenea copiilor în sinceritatea şi curăţia inimii, nu vom intra în împărăţia Ta”. Spirite al simplităţii, eu vreau să fiu simplu, noi toţi dorim să fim simpli, revarsă în noi simplitatea ta.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după

Sf. Matei (10,1-4)

În momentul acela discipolii veniră la Isus cu întrebarea: Cine dar este cel mai mare în Împărăţia Cerurilor? El chemă la sine un copilaş, îl puse în mijlocul lor şi zise: „Adevăr adevăr vă spun: dacă nu vă schimbaţi şi nu deveniţi ca şi copilaşii, nicidecum nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor. Cine se face micuţ, ca acest copilaş, acela este cel mai mare în Împărăţia cerurilor”.

În ce constă adevărata simplitate

Sfântul Francisc practica personal ,cu multă grijă , sfânta simplitate, fiica harului, adevărata soră a înţelepciunii, mama dreptăţii. Nu că ar fi aprobat orice tip de simplitate, dar numai aceea care, fiind mulţumită de Dumnezeu, dispreţuia ce nu e de la Dumnezeu.

Simplitatea care îşi pune faima în frica lui Dumnezeu, şi care nu ştie să spună şi nici să facă răul. Simplitatea care se examinează pe sine şi nu condamnă în judecata sa pe niciunul, care nu doreşte pentru sine nici o stimă, dar o atribuie şi o dă altora. Simplitatea care renunţă în toate legile divine la duritatea cuvintelor, ornamentele inutile, vorbele înflorate şi caută nu coaja dar miezul, nu caută multe lucruri dar Binele şi Adevărul.

Aceasta este simplitatea pe care Francisc o căuta în fraţii învăţaţi şi în cei mai puţin învăţaţi.

Cântec: Cât de minunat e Domnul

Simplitatea lui Dumnezeu

Dumnezeu este simplu. Tot ceea ce a creat Dumnezeu este simplu. Lucrurile simple sunt cele mai frumoase şi mari. Acum Doamne vrem să ne amintim de lucrările Tale minunate pe care le-ai creat pentru noi şi care ne vorbesc de atotputernicia Ta, de sfinţenia Ta, dar şi de simplitatea pe care o ai. Cel care este simplu, este adevărat, este aşa cum Tu l-ai creat. Simplitatea este egală cu Adevărul. Sfântul Francisc a fost un om simplu. A ştiut să-l găsească pe Dumnezeu în simplitate apei, focului, pietrei, soarelui, porumbelului şi a tuturor celorlalte creaturi.

Prea sfânt atotputernic şi prea bun stăpân,

Ale tale sunt lauda, mărirea şi binecuvântarea.

Doar ţie, prea înalte, ţi se potrivesc

Şi nici un om nu-i vrednic să te cheme pe nume.

Lăudat să fii, Domnul meu, împreună cu toate făpturile tale,

Mai întâi cu domnia sa fratele soare

prin care Tu străluceşti, prin care dai lumină.

El care e fumos şi străluceşte cu mare splendoare

poartă în el strălucirea Ta.

Lăudat să fii, Domnul meu, pentru sora lună şi pentru stele,

pe care Tu le-ai creat şi le-ai aşezat pe cer aşa de nepreţuite şi minunate.

Lăudat să fii, Domnul meu, pentru fratele vânt,

pentru văzduh şi nori şi cerul senin şi pentru orice vreme

prin care dai sprijin făpturilor tale.

Lăudat să fii, Domnul meu, pentru sora apă,

care e de mult folos şi smerită

şi preţioasă şi neprihănită.

Lăudat să fii, Domnul meu, pentru fratele foc

prin care Tu luminezi adânc în noapte

Şi care e frumos şi vesel şi tare şi vioi.

Lăudat să fii, Domnul meu, pentru sora noastră mamă ţărână,

care ne poartă şi ne e stăpână

şi zămisleşte felurite roade

cu flori colorate şi iarbă.

Lăudat să fii, Domnul meu, pentru cei ce iartă

Din pricina iubirii pe care ţi-o poartă

Şi îndură suferinţe şi chinuri

Fericiţi cei care le îndură împăcaţi

căci de Tine, prea înalte, vor fi încoronaţi.

Lăudat să fii, Domnul meu, pentru sora noastră moartea trupească

De care nici unul din cei vii nu poate să se ferească.

Vai de cei ce mor în păcate de moarte.

Fericiţi cei pe care îi află-mplinind preasfânta Ta voinţă,

căci cea de-a doua moarte nu le va aduce nici o suferinţă.

Lăudaţi-l şi binecuvântaţi-l pe Domnul

Mulţumiţi-i şi slujiţi-l cu smerenie mare.

Isus a fost printre noi un om simplu , un om care slujeşte. Uniţi în rugăciune cu Sfântul Francisc să-I cerem puterea şi curajul de a-i urma exemplul. Să ne rugăm:

Învaţă-ne Doamne să trăim în simplitate

Intenţii

Încheiere.

Îţi mulţumim pentru lecţia de simplitate pe care ne-ai dat-o: prin prezenţa Ta în Sfânta Euharistie, prin Sfântul Francisc, prin toate creaturile Tale. Fă ca inspiraţiile Spiritului Sfânt al simplităţii, să nu le lăsăm aici, în această biserică, dar acestea să ne însoţească în viaţa noastră, în ceea ce spunem şi facem.

Fiţi înţelepţi ca şerpii şi simpli ca porumbeii, ne spune Isus.

Aşa vrem să fim.

Îţi mulţumim că ne-ai arătat că simplitatea nu este duşmanca înţelepciunii, ci sora ei geamănă. Fă să dăm la o parte toate măştile noastre, care ne chinuie şi ne complică, pentru a se vedea chipul strălucitor pe care l-ai creat şi l-ai dăruit fiecărei persoane în parte. Să vedem în noi şi în alţii chipul luminos al feţei Tale. Amin.

Cântec: Doamne, fă din mine un instrument al împăcării între oameni

Tinerii din Parohia Romano-Catolică “Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Galaţi se angajează “la realizarea scopului general al apostulatului Bisericii, în formă comunitară şi în directă colaborare cu ierarhia”.

Grupul de tineri activează pe trei planuri de activitate:

- liturgic: pregătirea Sfintei Liturghii; rugăciune în comun; exerciţii spirituale;

- cultural-educaţional

- caritativ

Să învăţăm să iubim Sfânta Scriptură [detalii]

"Citiţi Scripturile ! De aceea a voit Dumnezeu să fie scrise, ca voi sa fiţi mângâiaţi." (Sfântul Augustin)

Să urmăm sfatul Sfântului Augustin. Citirea Sfintei Scripturi ne va înalţă cu sufletul către Dumnezeu, ne va hrăni sufletul, ne va ajuta să cunoaştem Adevărul.

Dar să nu uităm:

Cuvântul lui Dumnezeu este un Cuvânt trăit

Să fim deci “dintre aceia care pun în practică Cuvântul lui Dumnezeu”

(Sfântul Ieronim).

Să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu şi să ne rugăm.