Articol din colecție

Reflecție: Ne ascultă rugăciunile

Cu toții ne-am aflat în situația în care viața ne-a fost dominată de lipsa de speranță, de incertitudine și îndoială, nu-i așa?

Ca tineri, avem visuri și planuri mărețe, iar mulți factori contribuie la realizarea tuturor acestora: mediul familial, condițiile de viață, cercul de prieteni; credința a fost lăsată în mod deliberat pe ultimul plan, nu pentru că ar fi nesemnificativă, ci tocmai pentru că reprezintă un element-cheie.

Nașterea unei noi vieți este denumită „binecuvântarea cu copii” pentru că Dumnezeu binecuvântează această viață și, prin urmare, toate acțiunile viitoare ale purtătorului ei. Într-o familie sănătoasă, rugăciunea este prezentă în viața de zi cu zi încă din copilărie: ne rugăm la trezire, la culcare, cu ocazia meselor, în orice moment al zilei când dorim să-l chemăm pe Dumnezeu în mod conștient mai aproape de noi. Viața de rugăciune nu se limitează, desigur, la a fi săvârșită între pereții locuinței noastre, deoarece ne rugăm la Sfânta Liturghie, respectiv la alte slujbe de cult, nu în ultimul rând cu ocazia pierderii celor dragi, la diverse adunări spirituale, și nu numai.

Este extrem de important să nu luăm nimic ca fiind garantat, cu sloganuri precum „mi se cuvine oricum”, „bineînțeles că se va întâmpla”. Trebuie să avem în schimb o smerenie profundă față de Dumnezeu și o încredere neclintită în el, pentru că numai el știe de ce avem cu adevărat nevoie. Împărtășim atât bucuriile cât și necazurile noastre cu cei dragi, cu cei mai buni prieteni; de ce ar fi altfel în relația noastră cu Dumnezeu? Cu alte cuvinte, să nu ne rugăm doar atunci când există necaz, pentru că atunci necazul este cu adevărat mare.

Adevărul dureros este că adesea nici măcar nu ne putem ruga cum se cuvine. Uneori ne rugăm ca și cum am vrea să grăbim planul lui Dumnezeu pentru noi, iar alteori, când ceva nu se întâmplă într-un timp scurt, suntem dezamăgiți și pierdem speranța. Să nu-i cerem lui Dumnezeu ceva ce noi înșine nu știm - și nu putem ști exact - că va servi mântuirii noastre. În schimb, să cerem credință, putere, rezistență și spirit creștin pentru a putea depăși situații pe care odinioară le credeam imposibil de surmontat. Am întâlnit, de asemenea, situații în care am simțit harul lui Dumnezeu atunci când nu ne-a acordat acel lucru pentru care ne-am rugat la un moment dat, ci ne-a oferit în schimb ceva mult mai frumos, mai bun și mai sănătos. Să fim recunoscători atât pentru momentele în care Dumnezeu a răspuns „imediat” rugăciunilor noastre, cât și pentru situațiile în care voia lui sfântă nu a coincis cu a noastră.

De ce avem nevoie în viața cotidiană? Să începem fiecare zi cu Dumnezeu, să-i mulțumim că ne-am trezit, că putem realiza tot ce ne așteaptă în ziua respectivă. Așa cum avem nevoie de hrană fizică - altfel am muri de foame, tot așa avem nevoie de hrană spirituală, în special de rugăciune, care este esențială. Am experimentat cu toții, probabil, acel sentiment când rugăciunile noastre sunt urmate de un suspin adânc, ca și cum sufletul răsuflă ușurat, în sfârșit primește aer, iar în acel moment întregul nostru corp este pătruns de lumină, bucurie și pace.

Să fim recunoscători pentru existența noastră, pentru relațiile noastre umane, pentru toate experiențele de viață și, nu în ultimul rând, pentru harul de a ne putea închina Dumnezeului nostru Creator, cu versurile Psalmului 138: „Te laud, Doamne, din toată inima, [pentru că ai ascultat cuvintele gurii mele]. Îți cânt înaintea îngerilor. Mă prostern spre templul tău cel sfânt. Laud numele tău pentru îndurarea și adevărul tău, căci ți s-a mărit faima prin împlinirea cuvintelor tale. În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat, [m-ai îmbărbătat și] mi-ai întărit sufletul. Toți regii pământului, Doamne, te vor lăuda când vor auzi cuvintele gurii tale. Ei vor cânta căile Domnului, căci mare este gloria Domnului. Oricât de sus ar fi Domnul, el îl vede pe cel umil și îl recunoaște din depărtare pe cel îngâmfat. Chiar dacă trebuie să trec printr-o strâmtorare, tu mă faci să trăiesc, în ciuda mâniei dușmanilor mei; tu îți întinzi mâna și dreapta ta mă mântuiește. Domnul va duce la bun sfârșit [ceea ce a început] pentru mine. Doamne, bunătatea ta este veșnică. Nu părăsi, Doamne, lucrarea mâinilor tale!” Amin!

O rugăciune ascultată (autor necunoscut)

I-am cerut Domnului putere, și mi-a oferit dificultăți, prin care m-am întărit.
M-am rugat pentru înțelepciune, și mi-a dat probleme, pe care am învățat să le rezolv.
Am vrut progres. Am fost înzestrat cu un creier rațional și forță fizică, să lucrez.
Am cerut curaj, și Dumnezeu m-a supus pericolelor, pe care le-am învins.
Tânjeam după iubire, și Domnul m-a pus în legătură cu oameni aflați în necaz, să-i ajut.
În loc de bunăvoința sa plină de har, am primit oportunități pentru bine.
Nu am primit nimic din ce am cerut, și am primit tot ce aveam nevoie.
Mi-a ascultat rugăciunea!

Zoltán Csákay (Baia Mare)

[10.02.2026]
Mulțumim domnului Zoltán Csákay din Baia Mare (jud. Maramureș) care ne-a trimis cu amabilitate acest articol.