Prezentare
Contact
lecturile liturgice de azi
Îndurarea Divină
pagina Facebook a parohiei romano-catolice din Galaţi
pagina filialei Folteşti a parohiei romano-catolice din Galaţi
Calendarul Romano-Catolic 2017
Viaţă de credinţă
Sfânta Fecioară Maria, Regina Cerului
site Episcopia Romano-Catolică de Iaşi
site Ordinul Fraţilor Minori Conventuali - Provincia Sf. Iosif din România
Creştin Se Devine - blog personal pr. Cristian Blăjuţ
site Asociaţia Familiilor Catolice Vladimir Ghika
site Alianţa Familiilor din România

CatolicaGalaţi - Acasă

" a fi " este un mare dar

Schimb de daruri
Spovedanie publică, într-o tabletă spirituală

Cum aş putea să aşez în balanţă imensele daruri cu care Tu m-ai binecuvântat încă de pe când nu eram? Căci Tu mi-ai dat, Doamne, hrana maternă şi apa vieţii pe care am alunecat, ţipând, la venirea în lume. Mi-ai dat suflul cald, respirarea din nări, palpitul din inimă, mi-ai dat un trup armonios şi întreg, o gură să ţipe, să zâmbească, să murmure cuvinte plăcute. Mi-ai dat ochi înzestraţi cu vedere, să privesc lumea înconjurătoare, să Te recunosc în toate alcătuirile pământului şi ale cerului îndepărtat, în toate alcătuirile apei adânci şi albastre.

Mi-ai dat priveliştea verdelui odihnitor care înmiresmează pădurile, munţii, câmpiile, cerul cu aştrii lui nenumăraţi şi necunoscuţi, vântul bătând cu putere sau doar adiind frunzele arborilor. M-ai înzestrat cu simţire adâncă şi delicată ca să pot să mă bucur de toate aceste comori gratuite! Membre drepte şi lungi precum ale ciutei mi-ai dat, să alerg în voie prin crânguri. Trup mlădios ca o trestie. Totul, totul a fost neînchipuit de frumos de la naştere.

Avem haina albă a Ta şi eram neprihănită. Surâdeam lumii din jur, surâdeam vieţuitoarelor casei, lucrurilor mici şi sărace pe care puteam să le cuprind cu privirea. Apoi mi-ai lăsat liberă închipuirea, să pot construi edificii, castele, grădini... Toate mi le-ai dat Doamne, şi erau atât de plăcute! Mi-ai zis: Ia-le, sunt ale tale toate acestea. Păstrează-le-n pace şi dă-le şi altora. Înmulţeşte toate aceste daruri, presară-le ca pe seminţe şi ele vor încolţi, vor înflori, vor da roade... Şi ele îţi vor prisosi, iar ce-i de prisos, leapădă de la tine. [...]

Cezarina Adamescu

click pentru citirea articolului complet...

Guido Reni - Assunzione della Vergine

Maria, Biserica şi Sufletul

Mulţi dintre noi, creştinii catolici, dorim să ne exprimăm cât mai frumos gândurile şi dragostea noastră către Maica Sfântă, mai ales în preajma sărbătorii Ei celei mai alese, aceea a Adormirii şi Ridicării cu Trupul şi Sufletul la Slava lui Dumnezeu. Nu găsim cuvintele cele mai cuvioase, cele mai pline de respect şi semnificaţie pentru măreţia Sfinţeniei Sale. Frământat de aceste gânduri, răsfoiam zilele trecute o remarcabilă operă a ilustrului teolog Henri de Lubac intitulată „Catolicism: aspectele sociale ale dogmei”, fără însă vreo speranţă de a găsi inspiraţie în sensul dorit. Deodată, la secţiunea „Texte”, dau peste o exemplară predică, mai puţin cunoscută, referitoare la măreaţa Sărbătoare. Limbajul sintetic, clar şi explicit al autorului, care desluşeşte înţelesuri pentru fiecare, mă determină să supun acest text reflecţiei, ca ajutor util în limpezirea meditaţiilor şi rugăciunilor la Maica noastră Prea Sfântă - Maica Bisericii.

„Singur, Cristos deplin, Capul aflat pe Trupul său, Cristos împreună cu Biserica poate ierta păcatele” afirma în secolul al XII-lea Isaac de Stella, fericit călugăr cistercian şi profund teolog. Acelaşi învăţat şi bun cunoscător al sufletului omenesc care aprecia intelligentia în activitatea spirituală a omului ca fiind singura capacitate capabilă să ajungă la intuiţia extratemporală a lui Dumnezeu, ea fiind gradul suprem al cunoaşterii şi depinzând mai mult de revelaţia divină (theophania) decât de activitatea teoretică a minţii omeneşti. Propun spre lectură câteva citate din predica lui (Predica 91 - Despre Adormirea Maicii Domnului), ce mi s-au părut semnificative pentru explicitarea raportului dintre Sfânta Fecioară, Biserică şi sufletul credincios.

„Cap şi trup: un singur Tot, Cristos unic. Dintr-un singur Dumnezeu în cer şi pe pământ, dintr-o mamă unică. La fel cum Capul şi mădularele sunt un singur fiu şi mai mult decât unul singur, Maria şi Biserica sunt o singură mamă şi mai mult decât una singură, o singură fecioară şi mai mult decât una singură. Atât una, cât şi cealaltă, fiecare mamă, una şi cealaltă, fiecare fecioară, una şi cealaltă, zămislesc din acelaşi Duh fără înclinaţie trupească. Una şi cealaltă îi oferă fără păcat lui Dumnezeu-Tatăl pe cineva care să-l urmeze. Maria, fără de păcat, oferă trupului Capul lui; Biserica, în iertarea tuturor păcatelor, oferă acestui Cap trupul lui. Una şi cealaltă, fiecare este mama lui Cristos, dar niciuna dintre ele nu dă naştere pe de-a-ntregul fără cealaltă. [...]”

Ionel Gheorghiu

click pentru citirea articolului complet...

Galaţi 2017 - administrarea sacramentului Sf. Mir

Administrarea Sacramentului Sfântului Mir

Duminică, 25 iunie 2017, în Parohia Romano-Catolică „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Galaţi a avut loc administrarea sacramentului Mirului de către Excelenţa sa Aurel Percă, episcop auxiliar al Diecezei de Iaşi. În această zi de sărbătoare, 35 de candidaţi au primit sacramentul Sfântului Mir. Astfel, ei au confirmat personal alegerea pe care părinţii lor au luat-o pentru ei la Botez.

Comunitatea parohială a fost onorată şi de prezenţa domnului Ionuţ Pucheanu, primarul oraşului Galaţi. Acesta, împreună cu candidaţii şi credincioşii, l-au întâmpinat pe înaltul prelat al diecezei cu cântece, flori, pâine şi sare. După o scurtă rugăciune şi un moment de salut, PS Aurel Percă împreună cu domnul primar şi preoţii invitaţi s-au îndreptat spre casa parohială, de unde au pornit în procesiune spre biserică prin tunelul de flori al tinerilor candidaţi care intonau atât de frumos: „Iată-ne, iată-ne, venim toţi la Tine, / Iată-ne, iată-ne, vrem s-ascultăm din iubire”.

Sfânta Liturghie a fost însufleţită de cântările tinerilor pătrunşi de emoţia momentului pe care îl trăiau, de corul comunităţii „Schola Cantorum Franciscana”, precum şi de toţi creştinii prezenţi. Cu seninătatea şi încrederea celor ce ştiu că au parcurs un drum de pregătire temeinică, candidaţii au cerut din toată inima să primească sfântul Mir, pentru ca să se poată bucura din plin de puterea şi darurile Duhului Sfânt. [...]

Romana Maria Draşovean

click pentru citirea articolului complet...

PSALTERION - Recital vocal-instrumental inCANTUS (în biserica catolică din Galaţi)

Ansamblul PSALTERION - Recitalul vocal-instrumental „inCANTUS”
O călătorie în Paradisul muzicii

Cu numai trei zile în urmă, comunitatea catolică din Galaţi respira aerul unei sărbători de poruncă, întreaga suflare a parohiei luând parte cu adâncă evlavie la solemnitatea liturgică sărvârşită în biserică şi la cele patru altare exterioare împodobite cu crucifixe şi flori. Creştinii catolici gălăţeni, în frunte cu preoţii parohiei, au înălţat rugăciuni de mulţumire, de preamărire şi s-au închinat cu adoraţie în faţa Preasfântului Sacrament, cinstind astfel Preasfântul Trup şi Sânge al Domnului nostru Isus Cristos, darul cel mare al lui Dumnezeu, jertfă de ispaşire pentru păcatele lumii şi hrană spirituală pentru creştini.

Astăzi, în Duminica Domnului din 18 iunie 2017, am împărţit însă, cu mic, cu mare, bucuriile muzicii sacre. În casa Tatălui nostru, unde ne-a dat întâlnire parohul bisericii „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Galaţi, cel care cu râvnă, bunătate, dăruire şi o mare credinţă îşi călăuzeşte enoriaşii, astăzi am fost conduşi spre bucuria inimii, pe pajiştile veşnic înflorite ale muzicii psaltice, preclasice, clasice şi moderne care a încântat de-a lungul veacurilor sufletele milioanelor de creştini, săvârşind acea comuniune electivă, prin arta cântecului vocal şi instrumental, aşa cum numai în lumea cea adevărată spre care ne îndreptăm cu toţii vom cunoaşte. [...]

Cezarina Adamescu

click pentru citirea articolului complet...

Sf. Anton cu Pruncul Isus (în biserica catolică din Galaţi)

Călătorind cu Sfântul Anton din timp în veşnicie

Timp şi permanenţă. Vremelnicie şi veşnicie. Spaţiu şi nemărginire. Dimensiuni şi coordonate care ne invită la meditaţie, acum, în răsărit de Mileniu, obligându-ne la un bilanţ provizoriu, cu staţionări şi prilejuri de tihnă şi respirare, la încheietura sinelui cu propriul sine.

O introspecţie necesară şi lucidă pentru ca, edificaţi astfel, să ne pregătim de a porni din nou la drum, la drumul înscris în codul nostru personal, în propria natură şi în condiţie de pelerini pe acest pământ dat oamenilor în custodie de Însuşi Creatorul a toate.

Şi cine alţii - decât sfinţii - ne pot însoţi în călătorie în acest itinerar spiritual retrospectiv, dar cu alonjă spre viitor?

Sfinţii care, prin propriul lor exemplu, ne demonstrează limpede că au învins timpul şi au cucerit veşnicia; au supus spaţiul şi acced la nemărginire. Dimensiunile transcendenţei lor, de neatins pentru om în timpul vieţii pământene devin posibile doar în măsura în care omul atinge acea perfecţiune creştinească demnă de modelul pe care şi l-a luat, dar în chip deosebit, vrednică de modelul suprem, Isus Cristos, cel pe care creştinul pios se străduieşte să-l imite şi să-l urmeze în credinţă, ascultare şi caritate.

Un exemplu elocvent pentru creştin, cu o nemaiîntâlnită popularitate, atât în timpul vieţii cât şi după moarte, aşa cum s-a vădit în chip cu totul extraordinar, este Sfântul Anton care, după aproape opt secole, este mai viu ca niciodată, ieşind din orice dimensiune spaţială şi temporală, înscriindu-se cu cinste în rândul acelora care măsoară cu spiritul lor veşnicia, făcând-o accesibilă în chip virtual pentru orice muritor care se străduieşte să-i imite virtuţile. [...]

Cezarina Adamescu

click pentru citirea articolului complet...

Sf. Francisc cu Breviarul

Sfântul Francisc - Model paradigmatic în urmarea lui Cristos

Cartea părintelui Ştefan Acatrinei, Sfântul Francisc şi Sfânta Clara (Editura „Serafica”, Roman, 2005) ar putea fi numită „O incursiune în epopeea mişcării minoritice”. S-ar crede că nimic nu mai poate fi descoperit legat de universul franciscan. Cercetătorii au mult de colindat, pe cărări uneori bătătorite, alteori neumblate, încât îşi pot epuiza toate resursele de apă vie, trezindu-se în hăţişurile istoriei, învăluiţi în ceaţa miturilor, a legendelor înflorite, exagerate şi uneori mistificate după dimensiunea admiraţiei şi pietăţii faţă de sfântul favorit. Cu toate acestea, mereu se vor găsi spirite cercetătoare, fascinate de filonul de lumină freatic care să aducă un plus de aer proaspăt printre prăfuitele manuscrise ale hagiografilor. Este ceea ce face autorul lucrării de mai sus, părintele Ştefan Acatrinei (O.F.M.Conv) care, cu asiduitate şi răbdare, ne introduce în acest univers fascinant ce a dat naştere unuia dintre cei mai remarcabili sfinţi, care şi-a pus amprenta definitiv nu numai pe spiritualitatea Evului Mediu, dar şi a timpurilor moderne.

Urmărim dinamica dezvoltării numerice şi spirituale a istoriei Ordinului Franciscan pe parcursul a circa opt veacuri, în drumul său spre Cetatea din Ceruri, având ca suport promisiunea Testament a Seraficului Părinte Francisc, făcută tuturor acelor care vor intra în Ordin din timpurile sale până la sfârşitul veacurilor: „Cine ţine seama de acestea, să fie binecuvântat în cer de Tatăl preaînalt şi să aibă parte încă de pe pământ de binecuvântarea preaiubitului Său Fiu, împreună cu Sfântul Spirit Mângâietorul şi cu toate tăriile cerului şi cu toţi sfinţii” (Test, 40) - promisiunea transformată în binecuvântare, care se regăseşte şi în Testamentul din Siena: „Scrie, că îi binecuvântez pe toţi fraţii mei, care sunt în Ordin şi care vor veni până la sfârşitul lumii...” (Test. din Siena, 1). [...]

Cezarina Adamescu

click pentru citirea articolului complet...

Ziua Tineretului 2017 - Frumoasa (Bacău)

Ziua Tineretului 2017 - Frumoasa (Bacău)

„ Mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic ” (Lc 1,49)

Cu sufletele larg deschise şi cu inimile consfinţite la tânăra şi neprihănita Fecioară Maria, noi tinerii din Parohia „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” din Galaţi am participat sâmbătă, 6 mai, la cea de-a XXV-a Zi a Tineretului din Dieceza Romano-Catolică de Iaşi. Evenimentul s-a desfăşurat în localitatea Frumoasa din judeţul Bacău şi s-a bucurat de participarea unui număr de peste 2500 de tineri din dieceză. Grupul nostru de tineri, format din 30 de persoane, a fost însoţit de părintele paroh Cristian Dumea şi a fost reprezentat de Alexandru Claudiu Albert, în calitate de purtător al tricoului oficial.

click pentru citirea articolului complet...

rugăciune

Cu mintea în inimă. Terapia prin rugă

Este ştiut dintotdeauna că rugăciunea a adus omului nu numai împlinirea cererii adresate divinităţii, dar a fost şi o modalitate de potolire a restriştilor sufleteşti, de liniştire şi de calmare a sistemului nervos, de obţinere a păcii interioare şi în genere, a unei stări de bine. Rugăciunea poate avea ca urmare şi tămăduirea de boli trupeşti şi sufleteşti, o mărturisesc duhovnicii, preoţii, monahii şi creştinii practicanţi. Rugăciunea - respiraţia sufletului, este oxigenul de care are nevoie creştinul pentru a exista în viaţa pământeană şi mai cu seamă în eternitate.

Fie că ne rugăm cu propriile noastre cuvinte, fie cu rugăcini scrise şi introduse în canonul liturgic, fie cu rugăciuni pentru diferitele momente ale zilei - dimineaţa, seara - sau cu rugăciuni la timp de boală, de necaz, de restrişte sufletească, fie că ne rugăm doar pentru noi sau pentru cei dragi, suspinele noastre sunt bine primite şi ascultate cu luare aminte de Dumnezeu şi adeseori ele au ca rezultat împlinirea dorinţelor şi cererilor adresate de noi divinităţii. Condiţia esenţială, însă, este să avem încredere şi să perseverăm, chiar dacă nu ni se împlinesc imediat toate cererile.

Rugăciunea este o convorbire intimă a omului cu Dumnezeu, ori cu sfinţii din cer, mijlocitorii noştri. Dar în acelaşi timp, rugăciunea poate să fie şi colectivă, aşa cum este rugăciunea poporului din ritualul Sfintei Liturghii sau rugăciunile pentru cauze comune: pacea în lume, scăparea din unele dezastre, molime, rugăciuni pentru anumite persoane bolnave, pentru beatificarea unui sfânt ori pentru persoanele defuncte. Este minunat să te rogi pentru tine, dar e şi mai minunat să te rogi pentru aproapele tău. Iar adevărata performanţă creştinească este de a te ruga pentru duşmani, pentru cei ce ţi-au făcut rău, pentru cei care te urăsc şi te invidiază. Adresarea în rugăciune lui Dumnezeu sau sfinţilor, îi dă încredere omului că va primi, mai devreme sau mai târziu, un răspuns aşteptat şi speranţa că acest răspuns va fi în favoarea lui. [...]

Cezarina Adamescu

click pentru citirea articolului complet...

Concert Pascal 2017

Concertul de Paşti al Corului şi Orchestrei de Cameră „Schola Cantorum Muşatină” din Roman şi al Corului „Schola Cantorum Franciscană” din Galaţi

Duminică, 30 Aprilie 2017, a fost pentru parohia franciscană din Galaţi un bun prilej de a culege împreună „seminţele de lumină” pe care Corul şi Orchestra de Cameră Schola Cantorum Muşatină din Roman şi Corul Schola Cantorum Franciscană din Galaţi le-au semănat, precum semănătorii cei buni sămânţa plină de rod în pământul reavăn, prin Concertul Pascal organizat în biserica parohială după terminarea Sfintei Liturghii comunitare.

În liniştea şi măreţia bisericii, acolo unde sfinţii şi îngerii îl înconjoară pe Isus Cristos, am fost privilegiaţi că am avut această ocazie. Muzica sacră, cea corală şi vocal-instrumentală contribuie în mare măsură la crearea acelei stări sufleteşti capabile de a percepe mai lesne adevărurile dumnezeieşti. Dar mai are un rol însemnat: aduce pace şi bucurie în om şi pătrunde până în fibrele cele mai adânci. Sunetele armonioase ne umplu de fiecare dată fiinţa. Muzica, poezia, artele sacre în general, constituie adevărate acte de credinţă. Este ştiut, muzica este o stare de graţie, stare de naştere şi de înviere spirituală. Parafrazându-l pe Platon, spunem şi noi că muzica este „acel ceva plăpând, înaripat şi sacru” care toarnă torentul bunătăţii divine în noi, ne înveşmântează într-o pace înaltă, în care adâncul de sus se oglindeşte în adâncul nostru, ne deschide ochiul inimii şi ne întemeiază sufletul pe iubire.

Aşadar, în acest Timp Pascal, al învierii sufleteşti, organizarea unui concert în Biserica noastră constituie un eveniment de seamă pentru preoţi şi credincioşi şi aduce slavă lui Dumnezeu, care a îndurat moartea pentru păcatele noastre, o moarte jertfitoare, o ardere-de-tot pentru omenire. [...]

Cezarina Adamescu

click pentru citirea articolului complet...

Concert Pascal 2017

Concertul de Paşti al Corului şi Orchestrei de Cameră „Schola Cantorum Muşatină” din Roman şi al Corului „Schola Cantorum Franciscană” din Galaţi

Pe site, la rubrica Arhivă / Album video, pot fi vizionate fragmente din Concertul Pascal susţinut în biserica noastră pe 30 aprilie 2017. Mulţumiri dlui Mircea Gheorghe, care a realizat înregistrarea audio-video de la acest eveniment. Piesele muzicale interpretate de orchestră şi de cele două coruri merită să fie ascultate şi reascultate...

click pentru vizionarea înregistrărilor din concert...

fotografii din Noaptea de Înviere 2017

Sfânta Liturghie solemnă din Noaptea de Înviere 2017

În noaptea de sâmbătă 15 aprilie 2017, la ora 21, au început în comunitatea noastră parohială celebrările solemne de Paşti. Ritualul introductiv al Vigiliei Pascale a constat în binecuvântarea focului, aprinderea Lumânării Pascale în faţa bisericii, aducerea Luminii în biserică şi împărţirea ei tuturor credincioşilor prezenţi. Sfânta Liturghie a fost oficiată în comun de păstorii noştri sufleteşti - părintele paroh Cristian Dumea, părintele vicar Fabian Iacob şi părintele vicar Cristian Pal - în mijlocul unui număr mare de creştini catolici gălăţeni.

Solemnitatea din Noaptea de Înviere s-a încheiat cu o procesiune deosebită în timpul căreia credincioşii catolici au purtat cu bucurie statueta lui Cristos cel Înviat prin oraş, în jurul bisericii, ţinând în mâini lumânări aprinse şi cântând cu însufleţire imnul pascal:

Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând,
Şi celor din morminte, viaţă dăruindu-le !

click pentru a vedea fotografii de la acest eveniment...

olimpicii la Religie din 2017

Olimpiada de Religie Romano-Catolică 2017

Sâmbătă, 18 martie 2017, a avut loc etapa judeţeană a Olimpiadei de Religie Romano-Catolică pentru clasele de liceu. Ocupanţii locului I din fiecare an de studiu vor reprezenta judeţul Galaţi la faza naţională a Olimpiadei de Religie Catolică, care se va desfăşura la Timişoara în perioada 25÷28 aprilie 2017.

click pentru citirea articolului complet...

Biblia de la Blaj, ediţia jubiliară 2000

Duminica Bibliei în biserica noastră (26.03.2017)

Urmând iniţiativa Sfântului Părinte papa Francisc, episcopul Diecezei de Iaşi PS Petru Gherghel a stabilit ca duminica din 26.03.2017 să fie dedicată cinstirii deosebite a Bibliei, Cuvântul Domnului. În biserica noastră locală, la Sfintele Liturghii, credincioşii au fost invitaţi să acorde mai mult timp şi mai mare interes citirii Bibliei. La predică, părintele paroh a venit în mijlocul poporului cu Biblia şi cu o lumânare aprinsă, pentru ca toţi să înţeleagă de unde vine adevărata lumină pentru cuget - din Cuvântul lui Dumnezeu. După Sfânta Liturghie credincioşii au venit pe rând şi au sărutat cartea din care s-au citit lecturile în duminica respectivă.

În faţa altarului este expusă o Biblie deosebită, reeditarea jubiliară din anul 2000 a Bibliei de la Blaj, tradusă de ieromonahul greco-catolic Samuil Micu (Klein) între anii 1783÷1785. Volumul are transcriere dublă, cu litere chirilice pe pagina din stânga şi cu litere latine pe pagina din dreapta. Deşi pentru românul contemporan traducerea este arhaică şi mai greu de urmărit, lingviştii şi bibliştii au apreciat-o pentru rigoarea ei şi pentru frumuseţea exprimării româneşti în raport cu limba folosită la acea vreme. Ediţia jubiliară 2000 a Bibliei de la Blaj s-a bucurat de admiraţia Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea (prezent la lansarea volumului la Vatican în 2001) şi de recunoaşterea Academiei Române (care i-a conferit premiul „Timotei Cipariu”).

click pentru a vedea fotografii de la acest eveniment...


îndemn şi reflecţie pentru anul 2017

pescar care scoate din năvod peştele prins

Îmbrăţişarea care transformă...

autor: pr. Cristian Blăjuţ      sursa: Creştin se devine...

Dragi cititori, vă invit să medităm împreună asupra textelor biblice propuse pentru Duminica a XVII-a din Timpul de peste an: Evanghelia după Matei (13,44-52) şi Scrisoarea către Romani (8,28-30).

Evanghelia din această duminică ne propune parabolele Împărăţiei Cerului şi ne invită să ne întrebăm înainte de toate: ce reprezintă pentru noi împărăţia cerurilor? Dar oare ce voia să ne transmită evanghelistul Matei folosind această expresie? Eu aş îndrăzni să spun că Matei, deşi face parte din grupul celor doisprezece apostoli şi devine un crainic al Veştii celei Bune, totuşi păstrează cu sfinţenie acea pietate ebraică care cere să nu invoci numele Dumnezeului tău în zadar. Prin urmare, evanghelistul Matei foloseşte expresia „împărăţia cerurilor”, voind de fapt să spună „împărăţia lui Dumnezeu”. Expresia „împărăţia cerurilor” trebuie să fie totdeauna înţeleasă ca „împărăţia lui Dumnezeu” în sensul de „actul prin care Dumnezeu domneşte”. Deci împărăţia cerurilor înseamnă acţiunea lui Dumnezeu, intervenţia Domnului în istorie şi în viaţa fiecăruia dintre noi. E ca şi cum, la începutul fiecăreia dintre aceste parabole, Matei ar spune: „Iată cum Domnul intervine în istorie. Iată cum Domnul acţionează în viaţa fiecăruia dintre noi”. Pentru aceasta ne rugăm în fiecare zi, ne rugăm atunci când repetăm „Tatăl nostru” spunând: „Vie împărăţia ta, facă-se voia ta”. Ori de câte ori repetăm această rugăciune, în realitate cerem: „Acţionează, Doamne, în istorie. Acţionează, Doamne, în viaţa noastră. Fie ca voinţa ta, planul tău de iubire, de fericire, de mântuire a lumii şi a fiecăruia dintre noi, să se realizeze”. De fapt, prin această rugăciune, noi cerem ca prin acţiunile noastre, prin munca noastră, miile de gesturi cotidiene, aparent lipsite de semnificaţie, toate acestea încet-încet să devină istoria mântuirii, să devină o istorie precisă. [...]

click pentru citirea articolului complet pe site-ul autorului...

Isus pe munte învăţând poporul

Veniţi la Mine...

autor: pr. Cristian Blăjuţ      sursa: Creştin se devine...

În centrul liturgiei Cuvântului lui Dumnezeu din Duminica a XIV-a din Timpul de peste An se află tematica umilinţei şi a simplităţii vieţii, pe care fiecare dintre noi trebuie să o ceară de la Cristos, modelul nostru. În Evanghelia de astăzi auzim cuvinte de mare sprijin moral şi spiritual din partea lui Cristos, care ne anunţă prin cuvinte şi ne adevereşte prin faptele pe care le săvârşeşte, marea sa apropiere de omul care are nevoie de iubire şi de sprijin: „Veniţi la mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă! Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre! Căci jugul meu este plăcut, iar povara mea este uşoră” (Mt 11,28-30).

A merge la Cristos. Sunt multe modalităţi prin care putem merge la Cristos, dar şi motive pentru care mergem la El sau fugim de El. Aş vrea să cred că sigurul motiv pentru care un creştin adevărat merge la Cristos este faptul că El, Cristos, este forţa noastră, călăuza şi odihna noastră. A merge spre cineva exprimă un drum de viaţă interioară pe care toţi creştinii trebuie să ştie să-l împlinească cu bucurie şi sinceritate, ştiind că merg în întâmpinarea Bunătăţii şi a Fericirii prin excelenţă, care este Isus Cristos. De fapt, cine îl întâlneşte pe Cristos şi face o experienţă de unire intimă cu El, descoperă cu adevărat adevărata fericire şi bucurie, care îl va determina să spună împreună cu apostolul Petru: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice” (In 6,68); „Doamne, e bine că suntem aici!” (Mt 17,4). Dar celui care nu ajunge la această întâlnire personală cu Cristos îi este greu să accepte urmarea lui Cristos, iar mesajul Evangheliei, care înseamnă Vestea cea Bună, devine pentru el un motiv de poticnire, fapt pentru care rămâne scandalizat şi exclamă precum cei de la Cafarnaum: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?” (In 6,60). Noi din care categorie facem parte? Dacă vom răspunde cu sinceritate la această întrebare, vom înţelege şi motivul pentru care Isus astăzi ne îndeamnă: „Veniţi la mine...”. Cred că fiecare creştin autentic (şi când spun autentic mă gândesc la acei creştini care împlinesc voinţa lui Dumnezeu din iubire şi nu din obligaţie) îşi poate însuşi cuvintele Sf. Augustin, repetându-le în fiecare zi: „Ne-ai creat pentru Tine, Doamne, şi neliniştit este sufletul nostru până când nu se va odihni în Tine!”. Aceste cuvinte devin oglinda în care se poate citi bucuria celui care trăieşte prin Cristos, cu Cristos şi în Cristos, şi care poate exclama împreună cu apostolul Paul: „Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi ceea ce trăiesc acum în trup, trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pentru mine” (Gal 2,20). [...]

click pentru citirea articolului complet pe site-ul autorului...

Totul Despre Avort - bebeluşi nevinovaţi

Totul Despre Avort - abordare modernă şi raţională

autor: Asociaţia PRO VITA Bucureşti      sursa: www.totuldespreavort.ro

Părere: „Viaţa începe la naştere. De aceea noi sărbătorim ziua de naştere, dar nu ziua concepţiei.”

Discutaţi cu orice doctor bun şi el va spune că atunci când tratează o femeie însărcinată are doi pacienţi, nu doar unul. El are mare grijă şi se preocupă nu doar de mamă, ci şi de pacientul mai mic, mai puţin vizibil, verificându-i mişcarea, poziţia, bătăile inimii.

Părere: „Nenăscutul nu este o persoană, cu viaţă plină de sens. Are doar câţiva centimetri în dimensiune şi nici măcar nu poate gândi: este mai puţin avansat decât un animal.”

Dicţionarele definesc persoana ca pe un „om”, „individ uman” sau „membru al rasei umane”. Ce face un câine să fie un câine este faptul că provine din câini. Tatăl său a fost un câine, iar mama sa a fost un câine şi, prin urmare, el este un câine. Ce face un om să fie om este faptul că el a ieşit din oameni. Tatăl şi mama sa au fost persoane umane, astfel încât el nu poate fi nimic altceva decât o persoană umană. Începutul fiecărei vieţi umane nu este un proces, ci un eveniment. Acest eveniment este concepţia [...], un punct pe axa temporală.

Noi nu trebuie să reducem problemele de viaţă şi de moarte şi drepturile fundamentale ale omului la un joc semantic în care suntem liberi să redefinim termenii. Schimbarea sensului cuvintelor nu schimbă realitatea. Conceptul de persoană este acum aproape lipsit de un ghid etic în materie de avort. Singurele întrebări obiective pe care le putem pune sunt: „Este om, adică, provine dintr-o fiinţă umană?”, „Este un individ unic din punct de vedere genetic?”, „Este viu şi în creştere?”. În cazul în care toate răspunsurile sunt da, atunci acesta este un „el” sau o „ea”, adică o persoană vie, care are drepturi şi merită protecţie.

Părere: „Orice persoană are dreptul de a alege. Ar fi nedrept să limitezi alegerea unei femei, interzicându-i avortul.”

După ce am vorbit la un liceu public, privind poziţia pro-viaţă, instructorul pro-alegere m-a dus la cantina facultăţii pentru masa de prânz. El a arătat spre o masă unde stăteau patru profesori care fumau şi a spus: „Din fericire, aceasta este ultima săptămână în care fumatul mai este permis aici. Am reuşit în cele din urmă să-i convingem pe superiori să facă sala pentru profesori de Nefumători”. Bine, am spus în mod natural: „Văd că nu sunteţi într-adevăr pro-alegere”. Cu o privire surprinsă, el a explicat: „Pentru că fumul de ţigară face rău altor persoane”. Atunci i-am răspuns: „La fel face şi avortul”.

Aproape fiecare mişcare de opresiune şi exploatare - de la sclavie, la prostituţie, la pornografie, trafic de droguri, avort - s-a etichetat pe sine ca fiind pro-alegere. De asemenea, mişcări opuse oferind compasiune şi eliberare au fost etichetate ca anti-alegere de exploatatori. Cel puţin în ceea ce priveşte prostituţia, pornografia şi drogurile, victima poate, de obicei, alege. În cazul avortului, victima nu are de ales. Ea este cea mai evidentă excepţie a societăţii la toată retorica pompoasă cu privire la dreptul de a alege şi la dreptul cuiva de a-şi trăi viaţa fără amestecul altora. Poziţia pro-alegere întotdeauna trece cu vederea dreptul victimei de a alege. Femeile nu aleg violul. Negrii nu au ales sclavia. Evreii nu au ales cuptoarele. Şi copiii nu aleg avortul.

Părere: „Sunt personal împotriva avortului, dar încă sunt pro-alegere. Este o alternativă legală şi nu avem dreptul de a o interzice cuiva. Toată lumea e liberă să creadă ce vrea, dar nu ar trebui să încerce să-şi impună părerea altora.”

Poziţia „Personal mă opun avortului, dar...” este populară printre politicienii care vor să-i facă atât pe cetăţenii pro-viaţă să îi voteze (deoarece cetăţenii pro-viaţă nu au o părerea bună despre avort), cât şi pe cei pro-alegere (pentru că nu vor face nimic pentru a restricţiona avortul). Părerea mea este că această poziţie nu e doar laşă, ci este complet ilogică.

Singurul motiv plauzibil pentru care te simţi incomod când vine vorba de avort este că ucide un copil inocent. Dacă nu, atunci nu trebuie să te simţi incomod. Dar dacă da, atunci nu numai că ar trebui să te abţii tu însuţi de la el, dar ar trebui să îi informezi şi pe alţii, care-l fac. Ar trebui să susţii legi pentru a-l restricţiona, exact din acelaşi motiv pentru care favorizezi legi pentru a restricţiona violul, molestarea copiilor şi crima.

În anii '40 un medic german putea ucide în mod legal evrei, în timp ce în America ar fi fost judecat pentru crimă. În anii '70 un medic american putea ucide în mod legal copii nenăscuţi, în timp ce în Germania, el ar fi fost judecat pentru crimă. Legile se schimbă, dar adevărul şi dreptatea nu.

click pentru citirea articolelor pe site-ul autorului...

Cristos cel Înviat ridică din morminte un bărbat şi o femeie

Paştele - o experienţă personală a învierii

autor: pr. Cristian Blăjuţ      sursa: Creştin se devine...

Prima sugestie: „Am înviat şi sunt pururi cu tine; ai pus peste mine mâna ta”. Cu aceste cuvinte începe Liturgia din Ziua Învierii Domnului. Liturgia, proclamând aceasta, dezvăluie primul cuvânt pe care Fiul l-a adresat Tatălui după înviere, la întoarcerea din noaptea morţii la lumea celor vii. Mâna Tatălui l-a susţinut în această noapte şi, în felul acesta, Fiul a putut să se ridice, să învie: Dumnezeu nu ne lasă niciodată să cădem din braţele sale. Iar mâinile sale sunt mâini sigure. În ziua Paştelui, Biserica ne încredinţează: Isus Cristos a săvârşit pentru noi călătoria, chiar şi în întunecimea de nepătruns a morţii; El a intrat acolo ca lumină: „noaptea a devenit luminoasă ca ziua, şi întunericul a devenit lumină”. Din acest motiv Biserica, pe bună dreptate, poate să considere aceste cuvinte: „Am înviat şi de acum sunt cu tine; ai pus peste mine mâna ta”, ca fiind cuvintele Celui Înviat adresate Tatălui; „Da, am făcut această călătorie până în inima pământului, în abisul morţii şi am dus lumina; şi acum am înviat pentru a fi prins de mâinile tale”.

A doua sugestie o voi lua dintr-o frază, pe care noi o rostim atunci când mărturisim Crezul apostolic: „a coborât în iad”. Această frază doresc să o asociez cu o icoană bizantină care reprezintă Paştele: Isus coboară în iad, pentru a-i elibera pe cei care sunt prizonieri acolo. În icoana coborârii în iad, Isus este reprezentat cu hainele luminate, îmbrăcămintea sa este lumină pentru că Dumnezeu este lumină. Sub picioarele sale se află crucea frântă în două, iar Isus intrând în lumea celor morţi poartă stigmatele; rănile sale, pătimirile sale devin putere, ele sunt iubirea care învinge moartea. Isus ia de mână pe toţi drepţii Vechiului Testament: poate fi văzut regele David, patriarhul Abraham... Dar, ceea ce impresionează cel mai mult este faptul că, în colţurile de jos ale icoanei, sunt reprezentaţi un bărbat şi o femeie: Adam şi Eva. Acest lucru pare să ne spună: Isus coboară în lumea celor morţi, pentru ca nimeni să nu mai rămână prizonier şi, în felul acesta, să poată învia împreună cu Isus şi datorită lui Isus. Prin acceptarea morţii sale, Isus îi ia de mână pe Adam şi Eva şi, prin ei, pe toţi oamenii aflaţi în aşteptare şi îi scoate la lumină.

Doresc să spun împreună cu voi, şi pentru voi, această rugăciune:
„Doamne, arată şi astăzi că iubirea este mai tare decât ura. Că este mai tare decât moartea. Coboară în nopţile şi în iadul timpului nostru modern, şi ia-i de mână pe cei care te aşteaptă. Scoate-i, Doamne, la lumină ! Fii alături de mine în nopţile mele întunecate, şi scoate-mă afară din ele ! Ajută-mă ! Ajută-mă să cobor cu tine în întunericul celor care sunt în aşteptare, care strigă din toată inima spre tine ! Ajută-ne, să purtăm lumina ta !

Tuturor din inimă:  Cristos a înviat ! Paşte Binecuvântat !

click pentru citirea articolului complet pe site-ul autorului...

Triduum-ul Pascal

Triduum-ul Pascal

autor: pr. Cristian Blăjuţ      sursa: Creştin se devine...

Scopul anului liturgic este acela de a descrie - a trăi (celebrând) istoria mântuirii. El cuprinde momente obişnuite şi momente forte cu o semnificaţie deosebită, după cum este şi cazul Săptămânii Sfinte, pe care creştinii greci o numeau şi „săptămâna mare”, în zilele căreia se parcurg, din nou, ultimele momente din viaţa pământească a lui Isus Cristos. Din această săptămână „trei” sunt zilele prin excelenţă, în jurul cărora se concentrează întreaga soteriologie creştină şi, ca pe un ax, se roteşte întregul an liturgic. Ele sunt zilele Triduum-ului pascal, „zile care sunt la mijloc între timp şi veşnicie”, după cum afirma filosoful şi preotul catolic Romano Gardini (sec. 20). Repetarea lor, an de an, are drept scop să ţină aprinsă amintirea şi alimentarea credinţei Bisericii pelerine spre speranţa veşnică.

JOIA SFÂNTĂ: ziua slujirii

Să încercăm să ne imaginăm scena: Isus, încins cu un ştergar, săvârşeşte gestul rezervat slujitorului din casă, întâmpină anumite rezistenţe şi, la sfârşit, spune cuvinte foarte asemănătoare cu „faceţi aceasta în amintirea mea”: „V-am dat exemplu ca şi voi să faceţi aşa cum v-am făcut eu” (In 13,15). În felul acesta, Ioan reuşeşte să ne facă să înţelegem că a mânca şi a bea pe Cristos euharisticul înseamnă a ne sluji unii pe alţii. Este interesant faptul că evanghelistul Luca, deşi nu aminteşte episodul spălării picioarelor, reafirmă aceeaşi învăţătură la sfârşitul instituirii Euharistiei: „Cine este mai mare: cel care stă la masă sau cel care serveşte? Oare nu cel care stă la masă? Însă eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte” (Lc 22, 27).

VINEREA SFÂNTĂ: ziua iubirii

Liturgia din Vinerea Sfântă propune descrierea Pătimirii Domnului după evanghelia lui Ioan. Spre deosebire de ceilalţi evanghelişti, Ioan este mai discret în a descrie pe larg suferinţa lui Isus. Pentru el, crucea nu este atât „ora” durerii sau a umilirii, cât revelarea iubirii. Totul este îndreptat în această direcţie. Din iubire Tatăl l-a trimis pe Fiul, şi din iubire faţă de oameni a devenit solidar cu ei, răstignind în trupul său păcatul lumii. La picioarele crucii se descoperă prietenul, cel care spune: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi” (In 15,13), dar cu forma şi porunca cea nouă, steaua eticii creştine, aceea de a iubi asemenea lui: „să vă iubiţi unii pe alţii. Aşa cum v-am iubit, aşa să vă iubiţi unul pe altul” (In 13,34).

SÂMBĂTA SFÂNTĂ: ziua tăcerii

În Joia Sfântă puteam să-l vedem pe Isus în semnele pâinii şi ale vinului. În Vinerea Sfântă îl puteam vedea înălţat pe cruce, auzeam ultimele sale cuvinte. În această Sâmbătă totul este gol, până şi crucea. O piatră funerară pare să fi închis pentru totdeauna problema în cauză. Este ultima etapă a coborârii. Simbolul Apostolilor i-a atribuit acesteia atâta importanţă, încât a făcut din ea o mărturie de credinţă: „a murit şi s-a îngropat, s-a coborât în iad”. Nu este prea clar ce trebuie să înţelegem prin aceste cuvinte, însă, în limbajul vremii, iadul reprezenta partea cea mai de jos a pământului, Sheol, împărăţia morţilor. Revenirea va începe de acolo, din punctul cel mai adânc al abisului morţii.

Sâmbăta Sfântă este, de asemenea, ziua care ne permite să vorbim despre moarte şi într-un alt mod. Cristos nu ne eliberează de moartea biologică, dar îi revoluţionează sensul privând-o de aspectul său ostil. „De atunci - scrie papa Benedict al XVI-lea -, moartea nu mai este aceeaşi: a fost privată, ca să spunem aşa, de „veninul” său. Iubirea lui Dumnezeu, lucrătoare în Isus, a dat într-adevăr un sens nou întregii existenţe umane, şi aşa a transformat până şi moartea [...]. Moartea nu ne mai arată „zâmbetul batjocoritor” al unui duşman ci, aşa cum scria Sfântul Francisc de Assisi în Cântecul Creaturilor, chipul prietenos, sora moarte, pentru care putem să-l binecuvântăm pe Domnul: „Fii lăudat Doamne, pentru sora noastră moarte trupească”.

click pentru citirea articolului complet pe site-ul autorului...

Biblia

Biblia - 0 carte pentru a cunoaşte pe Dumnezeu care vorbeşte (partea I)

autor: pr. Cristian Blăjuţ      sursa: Creştin se devine...

Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu

Acest adevăr este repetat de fiecare dată la sfârşitul lecturii care se proclamă în Liturgia Cuvântului, cu scopul de a ne atenţiona că textul citit, scris cu multe secole în urmă, conţine cuvântul lui Dumnezeu şi nicidecum cuvântul oamenilor; acest text ne descrie lucrarea unui Dumnezeu care vorbeşte, care face cunoscută gândirea sa oamenilor, iar oamenii aceştia aparţin unui popor precis, care l-a ascultat şi a transcris cuvântul său.

Biblia este o carte unică: ea este descrierea felului în care Dumnezeu a intervenit pentru „a-l salva” pe om din răul fundamental care este păcatul, începând de la Creaţie şi până la Isus Cristos, trecând prin atâtea întâmplări omeneşti, unele mai frumoase altele mai urâte, spunând cuvinte care sunt mereu valabile; până în ziua în care Dumnezeu şi-a spus Cuvântul prin excelenţă, prin Fiul său, care a devenit om cu numele de Isus, recunoscut ca fiind Cristos adică Trimisul Tatălui, recunoscut după învierea din morţi ca Domn. El este Cuvântul definitiv, prin care s-a realizat „plinătatea timpului” şi s-a deschis drumul Bisericii: „După ce în trecut a vorbit în multe rânduri şi în multe moduri părinţilor noştri prin profeţi, Dumnezeu, în aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul, pe care l-a pus moştenitor a toate” (Evr 1,1-2).

Şi Isus a citit Biblia (Vechiul Testament) şi ne-a prezentat-o ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu care nu se şterge, a interpretat acest cuvânt pentru noi şi l-a dus la desăvârşire prin viaţa sa. Deci, acea carte care are pretenţia de a fi Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă ceea ce trebuie să credem, şi cum trebuie să ne comportăm pentru a ajunge, după o perioadă de încercare care este viaţa pământească, la cerul pentru care am fost creaţi.

click pentru citirea articolului complet pe site-ul autorului...

Biblia

Biblia - 0 carte pentru a cunoaşte pe Dumnezeu care vorbeşte (partea a II-a)

autor: pr. Cristian Blăjuţ      sursa: Creştin se devine...

Cum să „citim” Biblia ?

De la început trebuie să ţinem seama de faptul că nu citim Biblia pentru a ne satisface curiozitatea de a cunoaşte întâmplări profane sau religioase, deoarece Biblia aşa cum spunea Galileo Galilei nu a fost scrisă pentru a ne învăţa „cum stau lucrurile în cer” (adică secretele astronomiei sau alte ştiinţe umane), ci a fost scrisă pentru a ne învăţa „cum trebuie să mergem noi în cer”. O carte pentru credinţă, nu pentru ştiinţă sau pentru curiozităţi ezoterice.

Aşadar, a citi Biblia înseamnă a asculta pe cel care vorbeşte (iar în Evanghelie este Cristos cel care vorbeşte: „Evangelium Christus est!” spuneau Părinţii Bisericii), pentru a cunoaşte şi a înţelege cum toate întâmplările vieţii, chiar şi cele ce ne par contradictorii sau lipsite de sens, sunt pătrunse de un fir roşu al planului lui Dumnezeu, de undele istoriei mântuirii care pătrund în istoria omului. Totul este sub semnul iubirii lui Dumnezeu, care nu aduce pe nimeni în lume din întâmplare, chiar dacă noi colaborăm în mod greşit cu El, sau refuzăm această colaborare. Din cunoaştere şi înţelegere se naşte inevitabil rugăciunea de laudă, de binecuvântare, de mulţumire, de disponibilitate, de cerere, străbătute de uimire şi admiraţie faţă de Cel care, treptat, treptat ni se revelează, ne face cunoscut misterul, planul său, voinţa şi mai ales iubirea sa. Iubirea lui Dumnezeu a ajuns la punctul cel mai înalt prin Isus Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup, inserat cu umanitatea sa glorificată în interiorul comuniunii trinitare, pentru ca omul, fiecare dintre noi, să poată intra împreună cu El în misterul realităţii divine beatifice.

click pentru citirea articolului complet pe site-ul autorului...

Biblia

Biblia - 0 carte pentru a cunoaşte pe Dumnezeu care vorbeşte (partea a III-a)

autor: pr. Cristian Blăjuţ      sursa: Creştin se devine...

Când citim „împreună” Biblia ?

Un prim răspuns ar putea fi: ori de câte ori vrem să facem lumină prin Cuvântul lui Dumnezeu la o situaţie prin care trecem, mai ales dacă aceasta este o situaţie dificilă. Apoi, dacă ne gândim că acest Cuvânt al lui Dumnezeu nu trebuie numai citit, dar şi rugat, atunci frecvenţa cu care citim Biblia trebuie să fie şi mai mare, şi să nu treacă nici o zi fără să ne rugăm cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu.

Prin urmare, Biblia este cu adevărat CARTEA de care avem nevoie, dacă vrem să ştim ce şi cum ne vorbeşte Dumnezeu: „De fapt, tot ce a fost scris de mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră pentru ca, prin statornicia şi mângâierea Scripturilor, să avem speranţă” (Rom 15,4).

Fraze celebre despre BIBLIE

Abraham Lincoln (preşedinte al Statelor Unite ale Americii între anii 1861÷1865): „Eu cred că Biblia este darul cel mai minunat pe care Dumnezeu l-a făcut omului. Tot binele care este emanat de Mântuitorul lumii ajunge la noi prin intermediul acestei cărţi”. Immanuel Kant (filozof german 1724÷1804): „Existenţa Bibliei, ca o carte pentru popor, este cel mai mare beneficiu de care rasa umană a putut vreodată să se bucure, şi orice tentativă de a o micşora este un delict împotriva umanităţii”.

click pentru citirea articolului complet pe site-ul autorului...

Europolis, TVR1 Europolis, TVR1

Emisiunea „Europolis”
TVR1, 17.03.2017
Minoritatea italiană din Galaţi
 

click pentru direcţionarea către pagina TVR+

Vă invităm să vizionaţi pe site-ul TVR+ o emisiune interesantă despre italienii care s-au stabilit în oraşul nostru. În secolul al XIX-lea ei aveau o poziţie însemnată în cadrul comunităţii catolice locale şi s-au preocupat de ridicarea bisericii actuale, de aducerea şi de susţinerea preoţilor misionari franciscani. Emisiunea conţine materiale video recente despre situaţia unor clădiri vechi ale Galaţiului, între care şi fosta şcoală de băieţi din spatele bisericii catolice, care se află într-o stare avansată de degradare.

În cadrul emisiunii apare o mică surpriză cu părintele paroh Cristian Dumea cântând la vechea orgă cu tuburi şi o puteţi vedea pe doamna Doina Amabile Gheorghiu relatând cu emoţie despre botezul ei în biserica noastră.  Mulţumim realizatorilor şi echipei TVR care ne-a vizitat.


Titular: Parohia Romano-Catolică
Cont bancar BCR (Lei): RO66RNCB0141032863760001
Cont bancar BCR (Euro): RO39RNCB0141032863760002

cugetarea zilei
Istoric Parohie Preoţi Sfânta Liturghie Administrare sacramente Cateheze Ore de religie Vizite pastorale Terţiari franciscani Însoţitori în misiune FCJ Tineri şi copii Corul bisericesc Carisma franciscană Carisma ignaţiană Colecţia de articole Album foto Album video
CatolicaGalaţicatolicagalati@gmail.com Data:01.01.2015 Număr accesări:0000001