Contact
lecturile liturgice de azi
Îndurarea Divină
Blog CatolicaGalați
pagina Facebook a parohiei romano-catolice din Galați
biserica parohială romano-catolică din Galați
pagina filialei Foltești a parohiei romano-catolice din Galați
Calendarul Romano-Catolic
Viață de credință
Sfânta Fecioară Maria, Regina Cerului
Reflecții și cugetări
site Episcopia Romano-Catolică de Iași
site Ordinul Fraților Minori Conventuali - Provincia Sf. Iosif din România
Creștin Se Devine - blog personal pr. Cristian Blăjuț
Reflecții Creștine - blog personal pr. Eugen Blăjuț jr.
site Vatican News (noutăți din viața Bisericii Catolice)
site Catholica.ro (știri din viața Bisericii)
site Cultura Vieții
site Alianța Familiilor din România

CatolicaGalați - Acasă

2022 - PROGRAMUL BINECUVÂNTĂRII FAMILIILOR ȘI SFINȚIRII CASELOR
ZiuaLocul
luni, 10 ianuarieMICRO 38, MICRO 39A, MICRO 39B, MICRO 39C
marți, 11 ianuarieMICRO 13B, MICRO 40
I. C. FRIMUStr. Tecuci nr. 232
blocurile: PM7, S3
miercuri, 12 ianuarieI. C. FRIMUStr. Nae Leonard, Str. Naruja nr. 1 (fosta Str. Nufărului)
blocurile: L1A, O1, O2, O5, O7, P5, R1b, R6, S8, T4A, T8A, U5, Z1, Z6A
joi, 13 ianuarieI. C. FRIMUblocurile: C2, C2B, D1, D2, D3, D4, D5A, D5B, N4, N6, N8, SD6A
SIDERURGIȘTILORblocurile: A2, D2, D3, D4, D5, D6, M1A, M2D, SD2C, SD4A, SD6C, SD8B, I1, I6A, J3
vineri, 14 ianuarieSIDERURGIȘTILORblocurile: 7A, 7B, 7E, 7G, 9A, 9B, 9C, 9D, 9F, 9G, 10C, 10E, 11B, 11D, C1, M3B, M5A, LG2, SD3A, SD3C, SD7B
sâmbătă, 15 ianuarieSIDERURGIȘTILORblocurile: 1A, 1E, 2B, 2C, 2D, 3A, 3E, 4C, 5A, 5B, C2, PS1B, PS1C, PS1D, SD10B, ROKA, GS1
VIADUCT (cămine)
FILEȘTI
luni, 17 ianuarieȚIGLINA 3 (Micro 16)blocurile: A17, A20, A21, B6, B9, B10, B11, B13, E1, E2, E5, F5, F6, H
marți, 18 ianuarieȚIGLINA 3 (Micro 16)blocurile: A1, A4, A5, A6, A8, A10, B1, B4, B5, F2, G, BUJOR4, NUFĂR1
ȚIGLINA 4 (Micro 17)blocurile: B1, C1, C2, D, F, I, I5C, I6B, U
miercuri, 19 ianuarieȚIGLINA 4 (Micro 17)Str. Narciselor nr. 41
blocurile: A1CFR, A2, A11, B3, B18, C9, D7, D18, E8, F3, G2A, G3A, I2A, I2D, K3, L1, L3, L12, L13, M, O4, O5, R
joi, 20 ianuarieMICRO 18, MICRO 19
vineri, 21 ianuarieMICRO 20blocurile: A1, A5, A7, B5, B7, C2, D1, D3, D5, E1, E4, G4, J4
sâmbătă, 22 ianuarieMICRO 20blocurile: A11, A12A, A13, B10, C8, C9, D2, E2, G5, H2, J5, K, PR2, S10
luni, 24 ianuarieMICRO 21
marți, 25 ianuarieȚIGLINA 1
miercuri, 26 ianuarieȚIGLINA 2
joi, 27 ianuarieMAZEPA 1
vineri, 28 ianuarieMAZEPA 2
sâmbătă, 29 ianuarieStr. Traian (case și blocuri), Str. Tecuci (zona pieței mari), Str. Serei
luni, 31 ianuariePORT (case și blocuri)
Str. Al. Moruzzi, Str. Libertății, Str. Anul Revoluției 1848, Str. Bucureștii Noi, Str. Ștefan cel Mare, Str. Bucovinei, Str. Odobești, Str. Zefirului, Str. George Coșbuc, Str. Unirii, Str. Poșta Veche, Str. Lozoveni, Str. Aleea Platanilor, Str. George Enescu
marți, 1 februarieStr. Ariei, Str. Alexandru Cernat, Str. Muzicii, Str. Grădina Veche, Str. Plantelor, Str. Basarabiei, Str. I. L. Caragiale, Str. Cezar, Str. Română, Str. Smârdan, Str. Democrației, Str. Miron Costin, Str. Spătarului, Str. Rizer nr. 45, Str. Morilor, Str. Secerei, Str. Ep. Melchisedec, Str. Movilei, Str. Științei, Str. Mihai Eminescu
miercuri, 2 februarieStr. Col. Nicolae Holban, Str. Dr. Al. Carnabel, Str. Eroilor, Str. Maior Iancu Fotea, Str. Gării, Str. Nicolae Bălcescu, Str. Lupeni, Str. Războieni, Str. Universității, Aleea Trandafirilor
joi, 3 februarieStr. Domnească (case și blocuri), Str. Mihai Bravu, Str. Instrucției, Str. Egalității, Str. Nicolaie Gamulea, Str. T. Vladimirescu, Str. Sindicatelor, Str. Fraternității, Str. Garofiței nr.14 (Metro), Str. Logofăt Tăutu, Str. Florilor, Str. Albatros
sâmbătă, 5 februarieREPROGRAMĂRI
poezia „Dormi, Copile” (Costache Ioanid)
proiect Unitate de servicii sociale pentru persoane vârstnice, Parohia Romano-Catolică din Galați (2020)

Comunicat

Lansarea proiectului „Consolidare și transformare imobil situat pe strada Mihai Bravu, nr. 1
în unitate de servicii sociale pentru persoane vârstnice (fără componentă rezidențială)
și refacerea gardului de împrejmuire a incintei”

Parohia Romano-Catolică din Galați, în calitate de Beneficiar, implementează proiectul „Consolidare și transformare imobil situat pe strada Mihai Bravu, nr. 1 în unitate de servicii sociale pentru persoane vârstnice (fără componentă rezidențială) și refacerea gardului de împrejmuire a incintei”, cod MySMIS 127497, finanțat prin Programul Operațional Regional 2014-2020, Axa prioritară 8: „Dezvoltarea infrastructurii de sănătate și sociale”, Prioritatea de investiții 8.3/A/1: „Grup vulnerabil persoane vârstnice”. [...]

click pentru afișarea paginii dedicate acestui proiect...


Nașterea Domnului (pictură, Biserica Păstorilor din Betleem)

Un An Nou binecuvântat !

Nu știm ce ne va aduce anul 2022, însă acest crâmpei de timp poate fi o ocazie de a ne apropia și mai mult de Dumnezeu. Având siguranța prezenței lui Dumnezeu în viața noastră vom parcurge acest an cu bucurie, iubire și speranță, alături de Măicuța noastră dragă, Sfânta Fecioara Maria, născătoare de Dumnezeu. La începutul acestui an să ne încredințăm toate aspirațiile, planurile și dorințele lui Isus Cristos, cel de ieri și cel de astăzi, care rămâne același în vecii vecilor. Începem un an nou în iubirea Tatălui, care ne dă comorile sale: pe copilul Isus, pe Maria și Iosif.

Ca un Tată bun, El începe de la cei mici, de la cei care au mai multă nevoie. Asemenea păstorilor, nu va fi dificil nici pentru noi să ne așezăm în fața Lui. Fiecare dintre noi are ceva frumos, o anumită formă de sărăcie care atrage inima Lui.

Dragi surori și frați, să începem cu încredere un an bun, având în inimile noastre harul prețios primit de la Duhul Sfânt, ca să putem privi în ochii lui Cristos, să trăim cum a trăit El și să înțelegem viața așa cum El a înțeles-o. [...]

sr. Maria Zlat (O.F.S.)

click pentru citirea articolului complet...

tinerii colindători din parohie

Astăzi s-a născut Cristos! (Crăciun 2021)

Tinerii din parohia romano-catolică „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Galați, însoțiți de către părintele Augustin Pătrașcu (responsabil cu activitățile tineretului din parohia noastră) au plecat la colindat prin oraș, pe la casele credincioșilor din parohie. Colindătorii au dorit să vestească mai întâi familiilor misterul întrupării Domnului Isus Cristos, iar apoi au mers la casa parohială, unde i-au colindat pe frații din Conventul franciscan.

Ziua a fost lungă. Tinerii colindători au purces și pe la casele confraților ortodocși, care i-au primit cu brațele și cu ușile deschise. Deși obosiți, veniți de pe drumuri grele, tinerii au găsit puterea de a colinda și după Sfânta Liturghie din seara de Ajun, încântându-i și înveselindu-i pe toți creștinii care se aflau în acel moment în biserică.

Dorim să le mulțumim celor care ne-au primit în casele lor, dar și vouă, dragi creștini care ne-ați ascultat în Noaptea Sfântă de Crăciun în biserica noastră. Vă dorim un Crăciun fericit și binecuvântat și un An Nou cu speranță și căldură în suflet. La mulți ani !

Alexandru-Claudiu Albert

click pentru citirea articolului complet...

Reculegere pentru tineri la Brăila (2021)

Cât de plăcute sunt locașurile tale, Domnul oștirilor!
Reculegere pentru tineri la Brăila (2021)

Pentru a trăi experiența Fiului lui Dumnezeu făcut om, este nevoie de o pregătire interioară. Tinerii parohiei romano-catolice „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” din Galați, împreună cu părintele Augustin Pătrașcu, au decis ca ziua de sâmbătă 18.12.2021 să fie o zi de reculegere, meditație, spovadă și multă rugăciune, la casa maicilor „Congregatio Jesu” din Brăila. Surorile acestei congregații catolice, care urmează Constituțiile Societății lui Isus (înființată de Sf. Ignațiu de Loyola), ne-au așteptat cu multă căldură sufletească și bucurie, cu această ocazie ele fiind însoțite de un grup de adolescenți din parohia Romanu din Brăila, conduși de părintele Petruț.

Marile experiențe ale vieții sunt un dar și ele pot fi trăite rodnic doar de acela care este dispus să primească, în lumina cuvântului lui Dumnezeu. Tinerii parohiei noastre cu drag au trăit această experiență plăcută, începând ziua cu meditație personală și reculegere, apoi cu un timp pentru spovadă, ca pregătire pentru Sf. Liturghie celebrată la ora 12. Apoi, maicile au avut plăcerea să ne pregătească ceva de-ale gurii, pentru a ne reface forțele. După-amiaza am recitat Sf. Rozariu în comun, a urmat Adorația care s-a terminat cu Binecuvântarea Euharistică. [...]

Ana-Maria Tătaru

click pentru citirea articolului complet...

Sfânta Elisabeta de Turingia (1207-1231)

Sfânta Elisabeta de Turingia,
meteorit strălucitor al speranței

Sf. Elisabeta de Turingia (sau Sf. Elisabeta a Ungariei), care a trăit între anii 1207-1231, este fiica regelui Andrei al II-lea al Ungariei, văr cu împăratul Germaniei. Conform obiceiurilor din acele vremuri, la vârsta de 4 ani este dusă în Turingia, la castelul din Wartburg și logodită cu Ludovic, fiul ducelui Herman de Turingia. Ludovic avea și el vârsta de numai 11 ani, astfel că viitorii soți urmau să crească și să fie educați împreună.

Elisabeta a învățat repede limba și obiceiurile noii sale țări. De mică a manifestat o deosebită bunătate și înclinație spre faptele de milostenie, ceea ce nu i-a plăcut viitoarei soacre, Sofia, care a căutat să o introducă în atmosfera de lux și petreceri, dar tânăra logodnică prefera să se roage în camera ei și să privească un crucifix.

A ajuns să fie îndrăgită de toată lumea, numai soacra ei își manifesta indignarea față de simpatia ei pentru cei săraci. La vârsta de 14 ani are loc ceremonia cununiei. Această căsătorie, deși aranjată de către părinți, a fost o căsătorie din dragoste și o fericită îmbinare de trăire a vieții creștine, cu o adâncă împlinire umană, o împodobire a diademei regale cu aureola sfințeniei.

Tânăra ducesă a refuzat să meargă la Biserică purtând coroana și podoabele care corespundeau rangului său, spunând că nu poate să poarte pe cap o coroană atât de prețioasă în fața unui Rege încoronat cu spini, fapt care a provocat mânia soacrei și a cumnatei. Singur soțul ei, adânc îndrăgostit de ea, a voit să se arate vrednic de o soție atât de frumoasă și cu un suflet atât de nobil. Ca moto pe stema lui nobiliară a scris aceste trei cuvinte: „Pietate, Puritate, Dreptate”. Această deviză a marcat programul activității sale publice. Dragostea ce o aveau unul față de celălalt le aducea o fericire atât de mare, încât renunțau la petrecerile zgomotoase ale curții. Elisabeta l-a îndemnat pe soțul ei să instaureze în ducat o disciplină dreaptă și omenoasă. Poporul a început să vadă în conducătorii lor doi părinți, doi binefăcători.

Elisabeta adesea împărțea ajutoare celor săraci și cu dragoste de soră acorda îngijiri bolnavilor. De multe ori a fost nașă de botez pentru copiii orfani și s-a oferit să ajute la înmormântările celor lipsiți și părăsiți. Cei răutăcioși de la curte ar fi dorit să bage vrajba între soți. Odată, când Elisabeta se ducea să ducă pâine unor săraci, l-a întâlnit pe drum pe soțul ei, iar înțelegerea lor l-a făcut pe un nobil (grof) care i-a văzut să se rușineze și să nu se mai amestece în actele de milostenie ale propriei soții, ba chiar să-i urmeze exemplul. [...]

sr. Maria Zlat (terțiară OFS)

click pentru citirea articolului complet...

Zilele Familiei în parohie (Galați, 2021)

Zilele Familiei în parohie (Galați, 22÷24.10.2021)

Având probabil încă vii amintirile de la Misiunile Populare din 2016, părintele Felician Tiba, directorul Oficiului pentru Pastorația Familiei din Dieceza de Iași, a revenit la Galați pentru susținerea spirituală a familiilor din parohia noastră. Catehezele au fost ținute la predicile de la Sfintele Liturghii de vineri seara, sâmbătă seara și duminică dimineața (8:00 și 9:30), dar și la clubul parohial sau în biserică, după celebrările liturgice. A fost clar reafirmată doctrina catolică despre familie (doctrina tradițională), în lumina Exortației Apostolice „Amoris letitia” (Bucuria iubirii / Iubește cu bucurie, 2016) a papei Francisc, prin mijloacele smerite ale carismei și experienței pastorale ale părintelui Felician Tiba. Toți cei prezenți la aceste întâlniri, indiferent de vârstă, stare socială sau vocație, au aflat ceva util și ziditor pentru viața lor. Câteva dintre ideile pe care le-am reținut sunt prezentate pe scurt în partea a doua a acestui articol.

La încheierea catehezelor, părintele Felician a promis că va mai reveni la Galați dacă va fi solicitat de părintele paroh Cristian Dumea. Până atunci, el a invitat familiile gălățene să mențină legăturile sufletești și pastorale create acum, amintind de Centrul Familiilor de la Traian (lângă Roman), cu capelă și posibilități de cazare. Aici sunt așteptate pentru îndrumare duhovnicească, relaxare și momente de socializare, toate familiile care doresc să-și reîncarce bateriile sufletești, să găsească soluții pentru perioadele de criză, sau care se află doar în trecere prin localitate. Nu putem omite detaliul că la acest Centru se poate bea un ceai natural din plante medicinale (mușețel, mentă, tei etc.), cum nu mai găsești în toată Moldova... [...]

click pentru citirea articolului complet...

reînnoirea angajamentelor Însoțitorilor în Misiune FCJ (2021)

PENTRU O REÎNSUFLEȚIRE A VIEȚII SPIRITUALE

În discursul Sfântului Părinte Papa Francisc la Audiența Generală din 27 octombrie 2021 li s-au reamintit credincioșilor cuvintele memorabile ale Sfântului Paul din Scrisoarea către Galateni : „Rodul Duhului Sfânt este iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, bunăvoința, fidelitatea, blândețea, cumpătarea”, o conduită - a întărit Sfântul Părinte - ce trebuie să caracterizeze pe fiecare creștin.

În acest cuvios spirit, duminică 31 octombrie 2021 a decurs solemnitatea depunerii celui de al III-lea Angajament pentru Romana Drașovean, Doina și Ionel Gheorghiu, membri ai grupului „Însoțitori în Misiune” (CiM), coordonat de Congregația „Însoțitoarelor Credincioase ale lui Isus” (FCJ), ce activează pe lângă parohia „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Galați. Grupul activează de la începutul anilor 2010 într-un proces reflexiv și de dezvoltare pentru acei credincioși care doresc să trăiască spiritualitatea FCJ mai intens și mai activ, în spiritul promovării „unirii minților și a inimilor” în comunitatea parohială și în afara ei, al trăirii vieții de fiecare zi ca o binecuvântare. Reangajarea membrilor la un interval de timp, pe măsura aprofundării relației cu Isus și a legământului creștin, se reflectă în trăirea proprie a spiritualității persoanelor care întind mâna și sufletul lor cu fidelitate celor din comunitate și din afară, în special acelora care au mai multă nevoie.

Solemnitatea și mărturia Însoțitorilor în Misiune a dezvăluit din nou celor prezenți la Sfânta Liturghie invitația lui Dumnezeu, pentru fiecare dintre noi, de a crește în credință, speranță și iubire în toate aspectele vieții de fiecare zi, un îndemn adresat credincioșilor de a fi contemplativi în acțiune și mesageri pentru alții ai Cuvântului mântuitor al lui Dumnezeu. Prin angajamentul de păstrare și dezvoltare a carismei de „Însoțire”, membrii CiM au împărtășit din nou, cu acest prilej, darul acestei „Însoțiri”, care este un dar mult folositor pentru lumea în care trăim astăzi. [...]

Doina Gheorghiu, Ionel Gheorghiu, Romana Drașovean

click pentru citirea articolului complet...

formare spirituală terțiari franciscani (2021)

Formare spirituală terțiari

Recent, am participat la o zi de formare spirituală în fraternitatea O.F.S. din Onești, împreună cu surorile O.F.S. de aici și cu un grup de surori din fraternitatea O.F.S. Târgu Trotuș. Această întâlnire formativă este o concretizare a discuțiilor purtate la Capitolul Regional din 11÷13 octombrie 2018, când s-a afirmat necesitatea înființării unor grupuri regionale de formare. S-a luat atunci act de faptul că în regiunile Moldova - Muntenia și Transilvania de Est erau deja constituite grupuri de formare din câte trei membri.

Consiliul Național a propus următoarele modalități de acțiune a grupurilor de formare, fără să excludă alte asemenea inițiative:

  • organizarea de întâlniri semestriale pentru formatorii locali, care vor fi animate de formatorul regional și de grupul de formare;
  • deplasarea grupului de formare la câte o fraternitate pentru organizarea și realizarea unei întâlniri de formare și animare a fraternității locale.

Pentru regiunea Moldova - Muntenia a fost ales un grup de formare alcătuit din următorii trei terțiari franciscani: sora Maria Zlat din Galați (coordonator grup), sora Anca Vasiliu din București, fratele Iosif Blăjuț din Nisiporești. Se cuvine să-i mulțumim bunului Dumnezeu pentru că în aceste timpuri grele, pe cât a fost posibil, am reușit să îndeplinim această misiune pe care El ne-a încredințat-o. Alături de Tatăl nu avem a ne teme, nimic nu ne poate răni. Nu există problemă care să nu se poată rezolva cu înțelepciunea și harul lui Dumnezeu. [...]

sora Maria Zlat

click pentru citirea articolului complet...

Meșteri asemeni Sf. Iosif - campusul pentru copiii parohiei (Galați, 2021)

Meșteri asemeni Sfântului Iosif
Campusul pentru copiii parohiei (2021)

Sfântul Părinte Francisc a instituit anul 2021 ca fiind Anul Sfântului Iosif, pentru a celebra a 150-a aniversare a proclamării Sf. Iosif ca Patron al Bisericii Universale. În acest spirit, în parohia romano-catolică „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Galați s-a organizat un campus pentru copiii parohiei, cu titlul „Meșteri asemeni Sfântului Iosif”. Campusul s-a desfășurat pe parcursul zilelor de 10, 11 și 12 septembrie, sub coordonarea pr. Iosif Diac (OFMConv).

Titlul pentru acest campus nu a fost ales întâmplător. Prin activitățile campusului s-a urmărit în primul rând încredințarea copiilor protecției Purtătorului de grijă al lui Isus, Sfântul Iosif. În al doilea rând, un alt obiectiv a fost acela de a-l face cunoscut copiilor pe Sf. Iosif și de a le dezvolta dragostea față de muncă, urmând exemplul Sfântului Iosif, numit și Iosif Muncitorul sau Meșteșugarul din Nazaret.

Campusul a început în biserică printr-o scurtă prezentare făcută de pr. Iosif Diac. Apoi, copiii și tinerii împreună cu păstorii lor s-au rugat și au cântat. Au urmat atelierele tematice, în cadrul cărora copiii cu vârste între 4 și 14 ani au încercat să-și dezvolte îndemânarea, creativitatea și imaginația. Unii au tăiat cu fierăstrăul, alții au lipit, unii au cusut, alții au desenat, fiecare fiind liber să-și aleagă ce dorește să meșterească. Din mânuțele micilor meșteri au ieșit la iveală multe lucruri minunate. [...]

Romana Drașovean

click pentru citirea articolului complet...

tinerii din Galați cu părintele Petrică-Augustin Pătrașcu (Pârâul Rece, 2021)

Campusul franciscan pentru adolescenți și tineri
Pârâul Rece (2021)

În perioada 19÷22 iulie 2021, la Mănăstirea „Sfânta Treime” din Pârâul Rece, județul Brașov, s-a desfășurat Campusul franciscan pentru adolescenți și tineri organizat de Provincia Franciscană „Sf. Iosif” din România, unde au participat și tinerii Parohiei „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” din Galați.

Tema propusă - „Sf. Francisc și Creația” - ne-a ajutat să ne îndepărtăm de avalanșele informaționale care ne inundă existența, sufocându-ne chiar, făcând dificilă îndreptarea minții către o cunoaștere corectă, vastă și constructivă, în ceea ce privește cuvântul lui Dumnezeu. Adunarea tinerilor în Campusul de la Pârâul Rece a însemnat aflarea atât a unui loc de liniște cât și a unui mod de regăsire a sufletului în credință. O portiță de evadare dintr-un labirint al obiceiurilor și al neînțelesului. [...]

Mădălina Daniela Gologan

click pentru citirea articolului complet...

tineri din parohia romano-catolică din Galați, cu părintele Petrică-Augustin Pătrașcu (Lacul Brateș, 2021)

Relaxare și voie bună la Lacul Brateș (2021)

Joi, 8 iulie, a fost un motiv de sărbătoare pentru tinerii parohiei noastre, care după încheierea anului școlar / universitar și susținerea examenelor au avut în sfârșit ocazia să se bucure de vacanță, alături de părintele Augustin Pătrașcu - responsabil cu tineretul la nivel local, părintele paroh Cristian Dumea și inimoasa profesoară Diana Giurea. Răspunzând cu un călduros DA la inițiativa părintelui Augustin de a îi aduce mai aproape pe tineri, aceștia au profitat de vremea bună și au făcut o ieșire fraternă la lacul Brateș. Ne-am amintit cu acest prilej de exemplul Sfântului Don Bosco care, întrebat fiind despre cum i-a educat pe tineri, afirma: „Am mers mereu înainte fără sisteme, după cum Dumnezeu mă inspira și după cum circumstanțele o cereau.” [...]

Maria Elena Crivăț

click pentru citirea articolului complet...

Sărbătoarea Copiilor în parohia romano-catolică din Galați (2021)

Țintește mai sus!
Sărbătoarea Copiilor în parohie (2021)

Astăzi, Biserica, prin glasul păstorului ei Preasfințitul Episcop Iosif Păuleț, se adresează fiecărui copil și fiecărui părinte: „Țintește mai sus!” Prin aceste cuvinte, Episcopul nostru Iosif Păuleț ne îndeamnă să încercăm să devenim mai buni, având mereu îndreptată privirea către Isus. Totodată, ne spune: „să vă rugați împreună, să cântați, să vă jucați, să îl preamăriți pe Dumnezeu!”

Urmând îndemnul său, în ziua de 5 iunie, copiii din parohia romano-catolică „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Galați și-au sărbătorit ziua dedicată lor în mijlocul naturii, în pădurea Gârboavele, aflată în apropierea orașului.

Sărbătoarea a început cu o vizită la Grădina Zoologică, urmată de un moment de rugăciune. Părintele Iosif Diac a transmis mesajul Preasfințitului Episcop Iosif Păuleț cu ocazia Sărbătorii Copiilor la nivel diecezan. Copiii s-au rugat împreună și l-au preamărit pe Dumnezeu cu cântece pline de veselie și de bucurie. După o scurtă agapă fraternă, copiii au făcut ceea ce știu ei mai bine să facă, adică s-au jucat.

După o perioadă în care au fost izolați unii de alții, de multe ori prea protejați de către părinți, copiii simțeau nevoia de comuniune și de interacțiune cu ceilalți copii. Jocul este important în viața copiilor noștri, întrucât prin joc ei învață cum funcționează lucrurile, se cunosc pe ei înșiși și pe cei din jur. Această sărbătoare a fost, deci, binevenită. Copiii mai mari au fost ocrotitori și plini de atenție cu cei mai mici. Până și adulții nu au rezistat și au intrat și ei în lumea magică a jocului, copilărindu-se alături de copiii lor care sunt o sursă de bucurie și energie. Părinții, care l-au însoțit pe părintele Iosif la această sărbătoare, nu au mai văzut de mult atâta bucurie și veselie. Cu toții au fost fericiți, descoperind, din nou, că fericirea se află în noi, iar Biserica ne ajută să redescoperim această fericire, care ne aduce echilibru în această lume, ne aduce speranță. [...]

Romana Drașovean

click pentru citirea articolului complet...

profesori și studenți teologi franciscani - biserica catolică din Galați (2021)

Celebrare liturgică franciscană la Galați

În data de 2 mai 2021, în duminica în care frații ortodocși sărbătoreau Paștele, a existat și pentru noi catolicii un motiv suplimentar care să reaprindă în noi bucuria pascală. Studenții Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, însoțiți de câțiva profesori și îndrumători, ne-au făcut o scurtă vizită și au însuflețit celebrarea Sfintei Liturghii comunitare de la ora 11. Cei prezenți în biserică au simțit cu siguranță o anumită schimbare de atmosferă, prin căldura, frumusețea și rigoarea ceremonialului religios, prin dulceața și moderația acordurilor muzicale, prin invitația la reculegere și interiorizare, prin avalanșa de energie tinerească a vocilor bărbătești în momentele solemne ale Sfintei Liturghii. [...]

click pentru citirea articolului complet...

Exerciții Spirituale pentru Tineri - Viișoara, 2021  (impresiile unor participanți)

exercițiile spirituale pentru tineri de la Viișoara (2021)

Ce fac pentru a ajunge în Împărăția Cerurilor? Cine sunt?
Împărăția cerului este asemenea unui negustor care caută mărgăritare frumoase. Dacă nu crezi, vino și vezi!

click pentru citirea articolului...

statuia Sf. Fecioare Maria de la Medjugorje

Măreția Darului Vieții  (reflecție)

„Numai în Dumnezeu sunt puternic. El este tăria mea și nu mă clatin” - spune psalmistul. „Nu vă temeți” - au fost cuvintele papei Ioan Paul al II-lea la investitura din 1978 în cea mai înaltă funcție arhierească. Maria ne cere la fel, să nu ne pierdem cumpătul, să nu ne temem de nimic, chiar și atunci când nu se întrevede nici o ieșire. Dumnezeu este cu noi. Emanuel ne protejează. Mama Sa ne este alături. De cine mă voi teme? De vreme ce Dumnezeu e mereu cu noi...

Fecioara ne cheamă la convertire, la rugăciune, la schimbarea inimii, la pace, nu mâine, nu săptămâna viitoare, ci azi. Fiecare mesaj începe cu acest cuvânt, după apelativul atât de gingaș și matern: „Dragi copii” sau „Dragi copilași” sau „Copilașii mei”. Astăzi - a devenit un imperativ major, este timpul favorit al Fecioarei. Chemarea neîntârziată a tuturor, în clipa de față, la împlinirea planului Tatălui, la trăirea mesajului pe care îl transmite, această chemare există în fiecare apariție. Neîntârziat. Mâine nu mai e timp. Mâine poate fi prea târziu, «mâine» poate însemna «niciodată», poate însemna condamnarea noastră veșnică. „Timpul nu mai are răbdare” - am spune, parafrazând cele scrise într-o carte de memorialistică dedicată lui Marin Preda.

Spune Isus: „Deci, nu vă îngrijorați spunând: «Ce vom mânca? Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?» Căci păgânii caută toate acestea; dar Tatăl vostru ceresc știe că aveți nevoie de toate acestea. Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea vi se vor adăuga. Deci nu vă îngrijorați pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăși. Ajunge zilei răutatea ei.” (Mt 6,31-34) [...]

Cezarina Adamescu

click pentru citirea articolului complet...

pe drumul vieții să nu uităm de Dumnezeu

MEDITAȚIE PASCALĂ

PLANUL LUI DUMNEZEU ȘI PLANURILE OAMENILOR

Adeseori, când ceva nu ne iese așa cum am gândit, suntem înclinați să dăm vina pe Dumnezeu că nu ne-a ajutat, că nu ne-a creat mijloacele și cadrul necesar pentru ducerea la bun sfârșit a planului nostru. De aceea, punem în cârca lui Dumnezeu toate eșecurile noastre. Ba-i cerem chiar socoteală. Îl judecăm (a câta oară?), îl tragem la răspundere, ca și când El ar fi vinovat că noi am fost creați, că trăim și că ne sunt permise toate, așa cum i-au fost permise lui Adam, în Rai.

Unii, în nesocotința lor, au ajuns să bată cu pumnii în cer și să-l tragă pe Dumnezeu la răspundere pentru orice neglijență a lor, din viața pământească. Alții, chiar îl blestemă și-l reneagă la cel mai mic necaz, făcându-l pe El răspunzător. Ca și când ți-ai judeca și ți-ai renega părinții pentru erorile tale. Părinții sunt ultimii care ar dori răul copiilor. Ei luptă și se sacrifică pentru a-i salva din orice încercare.

Nici o clipă nu ne trece prin gând că altul este planul lui Dumnezeu pentru noi. Și pentru acest plan El ne-a pregătit pe îndelete și ne-a condus, cu mână sigură, ca să ajungem la împlinirea lui.

Tentația de a da vina pe alții este pentru oameni cea mai ușoară cale de a eluda adevărul. Și femeia, în Paradis, a dat vina pe șarpe că ar fi îndemnat-o să guste din fructul cunoștinței Binelui și Răului. Ne e teamă să recunoaștem că singuri purtăm vina eșecurilor noastre. Și nu înțelegem de ce parcă toate ne ies anapoda, în contrasens cu intențiile inițiale. Dacă am sta însă să judecăm, am observa, la fiecare pas, intervenția lui Dumnezeu în viața și planurile noastre. Numai că nu știm să discernem între intențiile Lui și socotelile noastre. Noi vrem să ne împlinim atribuțiile repede și, dacă se poate, fără efort. Să fim pe primul loc, chiar dacă nu există nicio întrecere, decât cu noi înșine. Performanțele se câștigă, însă, cu multă sudoare și jertfă. [...]

Cezarina Adamescu

click pentru citirea articolului complet...

papa Francisc împlinind ritul din Miercurea Cenușii

MEDITAȚII PASCALE

PE CALEA PROPRIEI CRUCI

Postul Mare - Un timp de har, milostivire și împăcare

Am trăit împreună în aceste vremuri pandemice un timp de regăsire după multă absență, unul de smerenie statornică, unul de durere și altul de bucurie și slavă. Cu alte cuvinte, toate timpurile Postului Mare. Un timp de așteptare. Cât? 40 de zile lungi, atât cât a stat Isus Cristos în pustiu înaintea vieții lui publice. Timp în care a fost ispitit de diavol și aproape împins în abisuri, în fața prăpăstiilor vieții pământene. Acolo El a meditat asupra păcatelor omenești care sunt mai puternice și mai insidioase ca în Timpul de peste an. De ce? Fiindcă în acest Timp de post, care este un timp al harurilor divine primite prin Duhul Sfânt, care-l fac pe om puternic și rezistent în fața pericolelor care duc la pieire, omul devine, paradoxal, mai fragil și vulnerabil, pentru că atunci se ivesc cele mai mari tentații. Și cine va rezista până la sfârșit, acela se va număra printre învingătorii și câștigătorii cununii biruinței.

Credinciosul se pregătește întregul an pentru timpul Postului Mare, când trebuie să-și dea măsura iubirii sale pentru Mântuitorul care n-a precupețit nicio durere și nicio umilință în Jertfa Supremă de pe cruce, oferind Trupul și Sângele său prețios pentru răscumpărarea oamenilor. Și doar ei (oamenii) fuseseră cei care-l condamnaseră la moartea pe cruce. Să mori pentru cineva apropiat (tată, mamă, copil, frate, rudă, prieten bun) poate că este un act îndreptățit, dar să te jertfești pentru cineva care s-a dovedit nerecunoscător și te-a „vândut” este omenește de neconceput. Și totuși, la Dumnezeu, totul este posibil. Isus știa că toți cei care în Vinerea Sfântă strigau din răsputeri, ca să-i audă Pilat și întregul Sinedriu, „Răstignește-l! Răstignește-l!” n-ar fi meritat patima și moartea Sa. Dar Îndurarea Divină este mai mare decât Dreptatea și El a acceptat să-i ierte și să-și urmeze cursul misiunii pentru care venise pe pământ. Altminteri, omenirea ar fi rămas osândită pe veci.

În acest timp, putem privi cu stăruință la Crucea Mântuirii noastre și medita în modul cel mai serios la darurile pe care le-am primit de la Dumnezeu și la ceea ce am dat noi în schimbul acestor daruri. E o mare lecție de umilință oferită de Isus Cristos, care atinge punctul culminant în Joia Mare, joia spălării picioarelor noastre și totodată, joia instituirii Sfintei Euharistii care se păstrează în Biserică de circa două mii de ani. Și umilința este o valență importantă a iubirii, în sensul că nimic nu ți se pare de ajuns și nimic prea mult care să fie săvârșit în numele jertfei lui Isus și ca mulțumire pentru ceea ce a făcut El pentru creatura sa. [...]

Cezarina Adamescu

click pentru citirea articolului complet...

cu rădăcinile în pământ, cu ramurile spre cer

Arta de a trăi

(de Anselm Grün)

În ce constă arta de a trăi? Pentru Anselm Grün răspunsul e simplu: a trăi cu moderație, cu dreaptă măsură, chibzuință, cumpătare și echilibru. A trăi e o artă: înseamnă a da o atenție sporită la ceea ce e esențial în viață, la ceea ce are valoare cu adevărat și a te elibera de reziduurile inutile. Înseamnă a împăca două lucruri: picioarele pe pământ și deschiderea. A trăi bine înfipți în pământ și liberi. Legați de pământ și îndreptați spre cer. Anselm Grün amintește o vorbă înțeleaptă atribuită Sf. Anton Abate: „Dacă vezi un călugăr tânăr că tinde din toate puterile spre Rai, apucă-l strâns de picioare și adu-l înapoi pe pământ, că nu-i folosește la nimic”.

Cuceritorul Raiului, duhovnicesc dar departe de lume, se pierde numai în închipuirile sale nebune. Dar și cine rămâne prea lipit de pământ nu poate să aducă cerul în el. „Duhovnicie cu picioarele pe pământ”, așa definește Anselm Grün alternativa la aceste comportamente. Aceasta e definiția sintetică pe care o dă artei de a trăi. În spatele ei se află o experiență psihologică: fericirea și nefericirea își au rădăcinile în viața noastră. Cine vrea să trăiască fericit, nu trebuie cu tot dinadinsul să revoluționeze lumea sau să-și potrivească circumstanțele exterioare după mofturile și închipuirile proprii.

Privește în interiorul tău, cunoaște-te pe tine însuți! Drumul spre fericire e înspre interior, cel puțin la început. Înlăuntrul nostru se află orice lucru spre care tânjim deopotrivă cu tot ceea ce ne stârnește frica. Inima noastră este humus-ul în care este sădită sămânța fericirii. Dorul după Rai și după viața veșnică este așa de înrădăcinat în noi, că nu poate fi smuls în niciun fel: acesta este adevărul obiectiv chiar dacă e învelit, mascat, înăbușit sau ascuns. Cine nu-și dă seama de misterul de dincolo, pierde șansa vieții sale: de „a trăi în toată plinătatea”. [...]

click pentru citirea articolului complet...


Nașterea Domnului

Meditație de Crăciun

(de Anselm Grün)

Evanghelistul Luca prezintă nașterea lui Isus pe drum, pe un pământ străin. Isus este pelerinul divin care coboară din cer pentru a ne însoți pe drumul nostru și pentru a ne reaminti iarăși că suntem de obârșie divină. Nu suntem numai oamenii acestui pământ, ci și oameni ai cerului; acum suntem pe drum împreună cu Isus și ne îndreptăm spre Rai.

Părinții lui Isus trăiesc experiența celor străini, casele oamenilor rămân închise pentru ei, n-au loc...

Imaginea nașterii lui Isus poate fi o imagine a condiției umane. Locuim aici, dar patria noastră este în cer. Casele sunt prea strâmte pentru noi. Casa sufletului nostru este mult mai mare pentru că în ea locuiește Dumnezeu.

Noi împodobim casele de Crăciun fiindcă Dumnezeu însuși locuiește printre noi și vrea să se nască în noi. Iar dacă Dumnezeu este cu noi nu ne mai simțim străini, cerul se deschide deasupra pământului și ne atinge.

început de Advent

Reflecție despre Advent

(de Anselm Grün)

Adventul este timpul nostalgiei. Nostalgia este dorința plină de iubire față de tot ceea ce umple adâncul inimii noastre și o poate face fericită. Pentru Sf. Augustin, nostalgia este condiția de fond a ființei umane. Ființa umană, prin natura sa, are dor de Dumnezeu. Nu este întotdeauna evident, dar în fiecare dorință pământească răsună acest dor extrem de Dumnezeu. Dacă vreau să am succes, să am ceva sau să fiu bogat, dorința mea merge mult mai departe decât pot eu atinge. Nu există nimic în măsură să potolească în întregime dorința mea. Chiar de aș poseda toate bunurile din lume, nimic din acestea nu pot să-mi dea pacea deplină. Chiar dacă aș atinge toate obiectivele propuse, încă voi mai simți nostalgia după Dumnezeu. Sf. Augustin a exprimat-o bine în formula clasică: „Neliniștită este inima mea Dumnezeule, până ce nu se va odihni în tine!”

Întreabă-te întotdeauna în timpul Adventului, care este cu adevărat cea mai profundă dorință a ta. Dacă intri în contact cu nostalgia ta, inima ți se va lărgi. Te vei simți liber, chiar dacă totul în jurul tău devine un spațiu care ți se pare că te limitează. Când cânt melodiile de advent sau ascult textele profetului Isaia, las ca acele cuvinte să pătrundă în mine, astfel încât să-mi trezească nostalgia. Nostalgia ne va conduce la izvorul vieții care curge în noi.

Rembrandt van Rijn - Cina de la Emaus (1648)

Oare nu ne ardea inima în noi...

Încotro călătorim azi, mâine sau în general? La această întrebare ne răspunde Evanghelia. Doi ucenici deprimați sunt pe drum, nici urmă de Paște. Pentru ei încă nu e Paște. Părăsesc locul crucii unde au eșuat planurile lor și au îngropat speranța. Ei știu ce s-a întâmplat cu Isus, știu ce a făcut, povestesc despre asta, dar s-au înfundat: Isus, pe cruce, a eșuat.

Și noi suntem uneori dezamăgiți de Dumnezeu, de biserică și plecăm.

În timp ce mergeau, li se alătură Isus. La început nu îl recunosc, sunt orbi, cum de multe ori ni se întâmplă și nouă. Trebuie să-l cunoască din nou. El le explică Sfânta Scriptură, întreabă, ascultă, îi provoacă la meditație, deschide noi perspective, le deschide ochii. Isus parcurge drumul lor lung, prin valea deznădejdii.

În drumul lung al credinței, trebuie să avem răbdare cu noi și cu ceilalți, părinții cu copiii. E încurajator să știm că îl întâlnim pe Isus, nu la sfârșitul drumului, ci chiar pe parcurs. „Este seară și ziua e de acum pe sfârșite: rămâi cu noi” îl roagă insistent ucenicii. Cine cunoaște noaptea vieții, înțelege.

A fi invitat în casă la masă e ca un cadou al cerului. La frângerea pâinii îl recunoasc. Isus li se dăruiește ca hrană. Frângerea pâinii, împărtășirea vieții: prin aceasta este recunoscut Isus. Atunci li se deschid ochii și inima. Atunci se transformă nu numai pâinea, ci și inimile: din obosite și „de plumb” ele se transformă din nou în inimi arzătoare...

piatra de la intrarea în mormânt era dată la o parte

Să îndepărtăm piatra

(Meditații pascale de Anselm Grün)

Mintea nu poate să înțeleagă Învierea, numai iubirea crede în ea. Ioan crede, dar fără a-l întâlni pe cel înviat. Acest lucru îi este rezervat doar Mariei Magdalena. Ea stă în fața mormântului și plânge. Vede doi îngeri în haine albe, dar durerea ei este atât de mare încât lumina lor nu poate să ajungă la ea. Abia când Isus o strigă pe nume, când atinge cu iubirea sa inima ei, îl recunoaște. E nevoie de durerea pe care o trăiește Maria pentru a-l putea întâlni pe cel înviat. Cuvântul lui de iubire ajunge la ea dincolo de moarte. Iubirea e mai puternică decât moartea. Povestea ei, care iubește, dar și suferă, vrea să ne încurajeze să avem încredere în „Maria din fiecare dintre noi” care poate să-l întâlnească pe cel înviat.

Femeile vor să-l îmbălsămeze pe Isus, dar el nu se lasă îmbălsămat: a înviat. Primul semn al învierii este piatra care a fost îndepărtată de dinaintea mormântului. Piatra din fața mormântului reprezintă toate pietrele care ne acoperă și ne împiedică să trăim și să înflorim; pietrele ne blochează și nu ne permit să ne ridicăm, să ieșim din noi și să mergem spre ceilalți. O astfel de piatră poate fi grija exagerată pentru viitorul nostru, frica de eșec sau frica de a spune ceea ce simțim (pentru că ne facem de râs și pierdem aprecierea sau recunoașterea celorlalți). Chiar și unii oameni pot să fie pietre grele care ne blochează drumul spre viață. Dar îngerii învierii sunt lângă noi, lângă mormântul din noi. Ei ne vestesc că Dumnezeu poate să transforme întunericul în lumină și să înflorească viața. Oamenii pătrunși de lumina lui Dumnezeu ne pot deschide ochii pentru a vedea învierea lui Isus în noi: a înviat din frica mea, din rănile mele, din tristețea și din autocompătimirea mea.

Învierea înseamnă că Dumnezeu poate să transforme trecutul meu în viață nouă. Credința în înviere ne ajută să trăim învierea în jurul nostru, să descoperim valențe noi în oamenii pe care i-am abandonat. Reînviem relații, dialoguri care nu funcționau; comunicăm unii cu alții reconstruind astfel comunitatea.


Isus Cristos Regele Universului

Christus imperat!

autor: pr. Cristian Blăjuț      sursa: Creștin se devine...

Ultima duminică din timpul anului liturgic este închinată sărbătorii lui Cristos Regele Universului. Sărbătoarea aceasta s-a născut în momentul în care monarhia din lume intra în criză, mai exact în anul 1925.

În Cartea profetului Daniel găsim scrise aceste cuvinte: „Lui i s-au dat stăpânirea, gloria și domnia și toate popoarele, neamurile și limbile îl slujesc. Stăpânirea lui este o stăpânire veșnică ce nu va trece și domnia lui nu va fi distrusă” (7,14). Amintirea acestor cuvinte răsunau cu mult entuziasm în sufletele acelora care sperau ca Isus să fi fost Mesia cel promis de veacuri, cel care avea să aducă eliberarea lui Israel. Din păcate, cum bine știm, astfel de așteptări au fost zadarnice, iar mulți au fost dezamăgiți și asta pentru că nivelul de înțelegere „teologic” al contemporanilor lui Isus nu era asemănător cu cel al profeților din trecut care, în numele lui Dumnezeu, au rostit această profeție.

Această interpretare eronată se verifica și în relația pe care iudeii o aveau cu Isus: ei nu puteau să întrevadă în cuvintele, faptele și semnele pe care Isus le făcea pe Mesia, iar acest adevăr îl deducem din afirmația lui Ioan evanghelistul care remarcă: „A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit” (1,11). Confirmarea definitivă a acestei neînțelegeri va ajunge la apogeu în momentul în care Isus din Nazaret va fi judecat și condamnat la moartea cea mai groaznică, moment în care clasa sacerdotală, fariseii și mai mari poporului vor spune despre Isus: „Nu avem al rege decât pe împăratul” (In 19,15).

Originea și semnificația Împărăției lui Dumnezeu nu poate fi găsită în această lume; Isus este un rege sărac, un rege care nu se impune prin forță și violență, un rege care îndură suferință și care moare răstignit: așadar, cum am putea să-l numim rege? În ce anume constă această regalitate a sa?

Cu privire la acest argument, Isus este foarte clar, cel puțin pentru cel care, având credință, are urechi cu care să audă: „Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr, acesta ascultă glasul meu” (In 18,37).

Această afirmație pare să fie doar o expresie abstractă, dar în această frază lapidară, Isus descrie concret întreaga sa existență: a înfăptui adevărul înseamnă a adera la viață, înseamnă a veni în ajutorul celorlalți, a vorbi de bine, a iubi, a îmbogăți cunoștințele fiecăruia, a construi pacea, a edifica societatea. A împlini adevărul nu înseamnă a vorbi despre Dumnezeu, ci a primi umanul în formele în care ni se prezintă Dumnezeu care este acolo, în orice cultură, rasă, limbă, religie, stare de viață. Isus nu vorbea despre un Dumnezeu mare, atotputernic, victorios; vorbea despre un Tată, un Dumnezeu care cunoaște atotputernicia iubirii, un Dumnezeu care intenționează să salveze ceea ce era pierdut: „Nu au nevoie de medic cei sănătoși, ci bolnavii. Nu am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe păcătoși” (Mc 2,17); „Știți că cei care conduc popoarele le domină și cei mari își fac simțită puterea asupra lor. Între voi să nu fie așa. Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie slujitorul vostru, și cine vrea să fie primul între voi, să fie slujitorul vostru, așa cum Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru cei mulți” (Mt 20,25-28). Aceasta este regalitatea lui Dumnezeu și prin urmare, regalitatea lui Isus Cristos. [...]

click pentru citirea articolului complet pe site-ul autorului...

Beato Angelico - Assunta

Ridicarea Sfintei Fecioare Maria cu sufletul și trupul la Cer - un crâmpei de teologie mariană

autor: pr. Cristian Blăjuț      sursa: Creștin se devine...

„Fiul Celui Preaînalt a venit și a locuit în mine, iar eu am devenit mama Sa. Așa cum i-am dat naștere Lui - după trup - tot așa, acum, El mi-a dat naștere mie pentru a doua oară. El a îmbrăcat haina mamei sale - trupul ei - iar eu am îmbrăcat gloria Lui.” (Sf. Efrem Sirul)

Dintre sărbătorile dedicate Sfintei Fecioare Maria, Ridicarea ei cu sufletul și cu trupul la cer este cea mai solemnă și are ca scop comemorarea sfârșitului vieții sale pământești și mutarea ei glorioasă cu sufletul și cu trupul în cer. La început, această sărbătoare, în Orient, purta numele de koìmesis, adică cufundare în somn sau adormire (trecere), indicând în felul acesta sfârșitul vieții pământești a Maicii lui Dumnezeu. Cât privește începuturile acestei sărbători, din mărturiile pe care le avem, se pare că ea a început la jumătatea secolului al V-lea, la Ierusalim, chiar dacă o adevărată sărbătoare închinată dormitio Mariae - adormirii Mariei - apare abia în secolul al VI-lea. Nu cunoaștem motivul acestei date, care poate depinde doar de o tradiție orală, legată de locul înmormântării Fecioarei la Ierusalim și răspândită prin publicarea scrierilor apocrife a trecerii la cele veșnice (transito) a Fecioarei, sau datorită datei de 13 august, zi în care a fost dedicată o biserică Maicii Domnului, la Ierusalim.

Prima scriere credibilă care vorbește despre Ridicarea Fecioarei Maria la Cer, și pe care Tradiția o păstrase cu fidelitate, transmițând-o pe cale orală, poartă semnătura episcopului Sfântul Grigore din Tours (538 cca. - 594), istoric și hagiograf galo-roman: „În sfârșit, când fericita Fecioară a terminat drumul existenței sale pământești și era pe punctul de a fi chemată din această lume, toți apostolii, veniți din diferitele regiuni ale lumii, s-au adunat în casa sa. Când auziseră că ea urma să părăsească acesta lume, au vegheat împreună cu ea. Și iată că Domnul Isus a venit împreună cu îngerii săi și a luat sufletul său, i l-a încredințat arhanghelului Mihail și s-a îndepărtat. În zorii zilei, apostolii, ridicând trupul ei pe un pat, l-au depus într-un mormânt, păstrându-l în așteptarea venirii Domnului. Și, iată că, pentru a doua oară Domnul s-a arătat lor, și a poruncit ca trupul sfânt să fie luat și dus în Paradis”.

O altă mărturie importantă cu privire la sensul acestei sărbători o găsim și în scrierile Sfântului Ioan Damaschinul (676 cca - 749), care afirmă: „Se cuvenea ca aceea care, în naștere păstrase intactă fecioria sa, să fie ferită de putrezirea trupului său după moarte. Se cuvenea ca aceea, care l-a purtat în sânul ei pe Creatorul făcut prunc, să locuiască în lăcașul dumnezeiesc. Se cuvenea ca Mireasa lui Dumnezeu să intre în palatul ceresc. Se cuvenea ca aceea, care îl văzuse pe propriul Fiu pe Cruce, primind în trup durerea de care a fost scutită la naștere, să-l contemple așezat de-a dreapta Tatălui. Se cuvenea ca Maica lui Dumnezeu să primească ceea ce merita datorită Fiului său și să fie cinstită de toate făpturile ca Mama și slujitoare a lui Dumnezeu”. Și multe alte mărturii grăitoare despre înțelesul duhovnicesc al acestei sărbători pot fi găsite în scrierile Sfinților părinți ai Bisericii din Orient. [...]

click pentru citirea articolului complet pe site-ul autorului...

Totul Despre Avort - bebeluși nevinovați

Totul Despre Avort - abordare modernă și rațională

autor: Asociația PRO VITA București      sursa: www.totuldespreavort.ro

Părere: „Viața începe la naștere. De aceea noi sărbătorim ziua de naștere, dar nu ziua concepției.”

Discutați cu orice doctor bun și el va spune că atunci când tratează o femeie însărcinată are doi pacienți, nu doar unul. El are mare grijă și se preocupă nu doar de mamă, ci și de pacientul mai mic, mai puțin vizibil, verificându-i mișcarea, poziția, bătăile inimii.

Părere: „Nenăscutul nu este o persoană, cu viață plină de sens. Are doar câțiva centimetri în dimensiune și nici măcar nu poate gândi: este mai puțin avansat decât un animal.”

Dicționarele definesc persoana ca pe un „om”, „individ uman” sau „membru al rasei umane”. Ce face un câine să fie un câine este faptul că provine din câini. Tatăl său a fost un câine, iar mama sa a fost un câine și, prin urmare, el este un câine. Ce face un om să fie om este faptul că el a ieșit din oameni. Tatăl și mama sa au fost persoane umane, astfel încât el nu poate fi nimic altceva decât o persoană umană. Începutul fiecărei vieți umane nu este un proces, ci un eveniment. Acest eveniment este concepția [...], un punct pe axa temporală.

Noi nu trebuie să reducem problemele de viață și de moarte și drepturile fundamentale ale omului la un joc semantic în care suntem liberi să redefinim termenii. Schimbarea sensului cuvintelor nu schimbă realitatea. Conceptul de persoană este acum aproape lipsit de un ghid etic în materie de avort. Singurele întrebări obiective pe care le putem pune sunt: „Este om, adică, provine dintr-o ființă umană?”, „Este un individ unic din punct de vedere genetic?”, „Este viu și în creștere?”. În cazul în care toate răspunsurile sunt da, atunci acesta este un „el” sau o „ea”, adică o persoană vie, care are drepturi și merită protecție.

Părere: „Orice persoană are dreptul de a alege. Ar fi nedrept să limitezi alegerea unei femei, interzicându-i avortul.”

După ce am vorbit la un liceu public, privind poziția pro-viață, instructorul pro-alegere m-a dus la cantina facultății pentru masa de prânz. El a arătat spre o masă unde stăteau patru profesori care fumau și a spus: „Din fericire, aceasta este ultima săptămână în care fumatul mai este permis aici. Am reușit în cele din urmă să-i convingem pe superiori să facă sala pentru profesori de Nefumători”. Bine, am spus în mod natural: „Văd că nu sunteți într-adevăr pro-alegere”. Cu o privire surprinsă, el a explicat: „Pentru că fumul de țigară face rău altor persoane”. Atunci i-am răspuns: „La fel face și avortul”.

Aproape fiecare mișcare de opresiune și exploatare - de la sclavie, la prostituție, la pornografie, trafic de droguri, avort - s-a etichetat pe sine ca fiind pro-alegere. De asemenea, mișcări opuse oferind compasiune și eliberare au fost etichetate ca anti-alegere de exploatatori. Cel puțin în ceea ce privește prostituția, pornografia și drogurile, victima poate, de obicei, alege. În cazul avortului, victima nu are de ales. Ea este cea mai evidentă excepție a societății la toată retorica pompoasă cu privire la dreptul de a alege și la dreptul cuiva de a-și trăi viața fără amestecul altora. Poziția pro-alegere întotdeauna trece cu vederea dreptul victimei de a alege. Femeile nu aleg violul. Negrii nu au ales sclavia. Evreii nu au ales cuptoarele. Şi copiii nu aleg avortul.

Părere: „Sunt personal împotriva avortului, dar încă sunt pro-alegere. Este o alternativă legală și nu avem dreptul de a o interzice cuiva. Toată lumea e liberă să creadă ce vrea, dar nu ar trebui să încerce să-și impună părerea altora.”

Poziția „Personal mă opun avortului, dar...” este populară printre politicienii care vor să-i facă atât pe cetățenii pro-viață să îi voteze (deoarece cetățenii pro-viață nu au o părerea bună despre avort), cât și pe cei pro-alegere (pentru că nu vor face nimic pentru a restricționa avortul). Părerea mea este că această poziție nu e doar lașă, ci este complet ilogică.

Singurul motiv plauzibil pentru care te simți incomod când vine vorba de avort este că ucide un copil inocent. Dacă nu, atunci nu trebuie să te simți incomod. Dar dacă da, atunci nu numai că ar trebui să te abții tu însuți de la el, dar ar trebui să îi informezi și pe alții, care-l fac. Ar trebui să susții legi pentru a-l restricționa, exact din același motiv pentru care favorizezi legi pentru a restricționa violul, molestarea copiilor și crima.

În anii '40 un medic german putea ucide în mod legal evrei, în timp ce în America ar fi fost judecat pentru crimă. În anii '70 un medic american putea ucide în mod legal copii nenăscuți, în timp ce în Germania, el ar fi fost judecat pentru crimă. Legile se schimbă, dar adevărul și dreptatea nu.

click pentru citirea articolelor pe site-ul autorului...


Titular: Parohia Romano-Catolică
Cont bancar BCR (Lei): RO66RNCB0141032863760001
Cont bancar BCR (Euro): RO39RNCB0141032863760002

cugetarea zilei
Istoric Parohie Biserica parohială Preoți Sfânta Liturghie Administrare sacramente Cateheze Ore de religie Vizite pastorale Servicii sociale Terțiari franciscani Însoțitori în misiune FCJ Tineri și copii Corul bisericesc Îndurarea Divină Regina Cerului Viață de credință Carisma franciscană Carisma ignațiană Reflecții, cugetări Colecția de articole Evenimente Album foto Album video Filiala Foltești
CatolicaGalațicatolicagalati@gmail.com Data:01.01.2015 Număr accesări:0000001